marți, 4 ianuarie 2011

Între “bace” și “cichichan”

În ultimul timp piticul are diverse activități extracuriculare. Eu și Anca ne așteptăm, dintr-o clipă în alta, să ne fluiere și să spună: “Brânză bună, de oi, vreți?”. De aceea îl tot tratăm cu apelativul “bace”. Glia, dom’le.

Pentru că personalitatea domnului este în dezvoltare nu e foarte hotărât cum stau lucrurile, astfel încât aseară ne-a surprins cu niște reprize de karate împreună cu sunete specifice de haaaaiaaaaa. Cichicean (Jackie Chan în libajul comun al oamenilor care, în copilărie, au văzut filme cu el pe casete VHS) ar fi fost extrem de invidios pe talentul piticului. A fost foarte amuzant, dar nu a durat foarte mult pentru că a devenit brusc atent la hohotele noastre de râs. Pentru moment prevestim o carieră filmografică cu roluri extrem de variate pentru pitic.

În afară de interpretări pe roluri, suntem din ce în ce mai grași și am împlinit o lună. A trecut foarte repede timpul, chiar dacă îl petrecem mai mult treji. La începutul blogului ma întrebam dacă voi avea ce să scriu zilnic în el, dar această îndoială a fost spulberată. Ai ce scrie și nicio zi nu seamană cu cea precedentă. Este minunat și mai ales în perpetuă schimbare. Înainte să vină grăsunul ne gândeam cum ar fi să câștigăm la loto și să plătim casa, să schimbăm mașina... Acum mă gândesc că mi-aș lua concediu cel puțin un an să stau tot timpul cu pisicile mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu