luni, 27 iunie 2011

6 luni. By mami




Mă străduiesc să încep textul ăsta de mai bine de trei săptămâni... Zilele astea mi-am propus să-l termin și să-l postez înainte să facă Andrei 7 luni...

Luna a șasea a început în forță. Cu prima căzătură din pat (și singura, momentan)! L-am lăsat în patul mare, pe centru, înconjurat de perne și am plecat să-i fac lapte. Când puneam a patra măsură, l-am auzit. I-a luat mai puțin de un minut să ajungă la marginea patului, să împingă pernele și să ia primul contact full body cu parchetul... El urla, iar eu îl pipăiam și îl trăgeam de toate cele, să mă conving că nu și-a rupt nimic. Nu-și rupsese... Nici măcar vreun cucui n-a făcut, noroc că patul e jos... A urlat câteva minute bune, de panică, probabil și gata, asta a fost tot pentru el. Mie mi-a luat ore bune să-mi revină tensiunea la valorile obișnuite...






Tot luna asta am extins diversificarea. La șase luni, Andrei mânca două mese de băiat mare - una de fructe și una de legume, plus cereale (cu fructe și în laptele de seară). Mănâncă suc de mere, pere, morcovi, ananas. Nu i-a plăcut mango, nici banană. La capitolul legume papă cartof, morcov, albitură, dovlecel. Cam orice se poate transforma într-un piure cremos. Nu broccoli, spanac nici atât! Mesele astea se servesc numai cu lingurița (atât am insistat pe aspectul ăsta, încât acum nu-l mai pot convinge altfel. Am vrut să-i dau suc de fructe fără cereale, din biberon - nici o șansă. Na, mamă fixistă - copil încăpățânat!) în scăunelul de băiat mare, la bucătărie. Îi place foarte mult tot ritualul ăsta de masă. Îi place și să mănânce, până se plictisește, apoi trebuie să-l distrag cu diverse - cânt, ne jucăm de-a avionul, batem în masă cu diverse obiecte, etc. Da, știu, nu-i ok să-ți păcălești copilu’ să mănânce. Teoretic. Practic, nu-l pot lăsa doar cu 20-30-50 ml de mâncare în stomac. În plus, pediatra spune că în perioada asta bebelușii se dezvoltă foarte mult pe partea de motricitate, așa că vor constant să exerseze și să descopere. Deci, e ok să-i distragi. Iar prințul de Andrei oricum nu mănâncă, dacă nu vrea, pot io să fac și tumbe. La legume, mai ales, are un punct peste care am învățat să nu mai trec. Păstrează mâncarea în gură, apoi își întoarce capul stânga/dreapta total și depune discret mâncarea pe umărul de la body, exact acolo unde se termină babețica... De aceea constat că luna asta am consumat mai mult Vanish decât în ultimii 5 ani! Desigur, mai sunt și alte momente haioase la masă. De exemplu, când strănută exact după ce a luat o linguriță plină. Sau când îmi dă peste mână, iar eu am pregătită, ce să vezi, o linguriță plină. Sau când scuipă/suflă în clipa în care tocmai i-am băgat în gură, ați ghicit, aceeași linguriță plină. Deci, da, ne distrăm de minune. (pe bune, chiar e amuzant, atunci când înveți să nu mai iei lucrurile prea în serios. Și nu le mai iau în serios pentru că plodul este mai mult decât în grafic cu dimensiunile - 68 cm și cam 7.500g, la șase luni).






Luna asta, Micul Prinț a venit pentru prima oară La Conac, reședința de zile libere și frumoase a clanului. A dormit afară, la aer, ziua. Și cuminte și liniștit noaptea, la căldura focului din sobă. A ascultat cu atenție multele păsări ce cântă în grădină și a privit uimit cum se mișcă frunzele copacilor în bătaia vântului. A făcut grătar cu tati, la el în brațe. Aproape de iarbă și de pământ, a fost vesel ca de-obicei, demonstrându-ne din nou că este un copil foarte adaptabil!








Tot de luna asta avem Manduca, o super achiziție care ne-a scos cu bine din multe crize și crizuțe, cauzate de oboseală mare sau de dureri de dinți. Andrei iubește să fie purtat în Manduca, îi place să cerceteze lumea de la înălțime și adoarme fără fente atunci când obosește. Manduca ne este dragă și foarte utilă, o recomandăm cu căldură celor ce vor să-și poarte odraslele. Și mulțumim mult Cristinei și soțului ei, plus felicitări pentru modul în care au ales să “facă afaceri”, sunt rari oamenii ca ei!

O treabă foarte haioasă pe care a descoperit-o Andrei luna asta este “the porno star move”. Ceva ce mie și lu ta-su ne întărește convingerea că piciul va ajunge stripper sau gigolo sau ceva asemănător... :) O treabă care a făcut-o pe bunica mică să se întrebe, mai mult șocată decât amuzată, “De unde o fi învățat copilul să facă așa?!” Este vorba despre o mișcare de șold(uri), de jos în sus, pe care plodul e repetă insistent, mai ales atunci când e-n fundul gol, cu o expresie tare șmecherească pe figură. Stă pe spate, se sprijină în umeri și-n călcâie și ridică bazinul la nesfârșit...
Și pe cât de șmecher pare când face asta, pe atât de inocentă și bebelușească îi e mutrița atunci când cântăm la lampă. O altă invenție de-a noastră, să cânți la lampă înseamnă să bați cu degetele în abajurul sau piciorul lămpii înalte de lângă pat, cu scopul de a capta atenția copilului și a-l împiedica să adoarmă după masa de seară, înainte de a face “bâc”... Așa a-nceput. Acum, e un adevărat ritual, pentru că Andrei așteaptă să-i cânți la lampă după ce mănâncă. Și a trecut de la fascinație la amuzament, mai ales că de-0 vreme cântă și el la lampă. Scoate sunete vesel-mormăite, în timp ce fie trage de abajur în toate direcțiile, fie se prinde de piciorul lămpii cu mâini grăsune și băloase.
Așa suntem la 6 luni, aniversare pe care am sărbătorit-o împreună cu toți bunicii, cu tort, grătar și tot tacâmul. Suntem veseli și foarte interactivi, dormim în continuare toată noaptea și din ce în ce mai puțin ziua, ne trebuie musai companie și stăm perfect în fund.


marți, 21 iunie 2011

6 luni by tati


Da, au trecut 6 luni...
Nu prea îmi vine sa cred că deja are 6 luni. Cred ca asta este cea mai mare surpriza din "luna surprizelor". Ne aducem aminte când am venit cu el acasa și l-am așezat la el în pătuț pentru prima dată. Ne-am luat în brațe și am spus la unison "Ce miiic eeee!"
Acum nu mai e mic. Are aproape 70 de centimetrii si 7,7 kg. Îi place la fel de mult ca și până acum să doarmă ziua, dar în schmb noaptea se trezește foarte rar.
Luna asta chiar a fost luna suprizelor. Ne-am instalat în fund atât de bine încât nu mai dorim să stăm culcați pe spate. Asta este o mică problemă, pentru că nu reușește să se ridice singur în funduleț. Așa că de fiecare dată când se prăbușește din varii motive, stă puțin pe spate iar apoi începe să ne strige nervos.
Singur nu! Nu, din principiu. Se supără in 30 de secunde dacă este lăsat singur (postarea asta o scriem împreună), dacă nu este odihnit bine. Dacă a dormit, stă puțin singur, exact cât sa ai timp să te apuci să faci ceva dar, invariabil, se supără înainte ca tu să poți termina. E foarte dulce când se supără, ne strigă în vocale, întâi dulci, apoi strigate și apoi evident nervoase.
Am descoperit apa cu mânuțele. De când stă bine în funduleț l-am așezat și în cădiță tot în noua poziție preferată. Este atât de încântat de apă, de consistența ei, de faptul că este transparentă și își poate vedea picioarele dar până să le atingă se lovește de bariera ei lichidă. Plus, acum ne poate stropi mult mai eficient, cu stropi mici, direct în ochi :D
Ne-au dat și dinții, în sfârșit, luna asta. Ne așteptăm de ceva timp la acest eveniment care a venit, exact când renunțasem. După o săptămână de mârâială mai mult inexplicabilă decât cu un motiv clar, au apărut doi mugurași mici dar foarte tăioși în gingia de jos. Veselie maximă, mai ales că de atunci nu a mai fost atât de supărăcios.
Mai sunt multe de povestit dar se va supăra mami că i-am luat-o înainte cu postarea și ea nu mai are ce să povestească






P.S. Mulțumim bunicu' mare pentru poze.

vineri, 17 iunie 2011

Houston, we’ve got teeth!

Doooaaaaamneeeelor și domnilor, în partea de jos, pe centru, s-au ivit astăzi primii colțișori ai primilor dinți. Andrei, mândrul proprietar, a sărbătorit nemâncând mai nimic astăzi (în afară de nervii noștri), mârâindu-se și dormind, epuizat, două ore încheiate dupăamiază (n-a mai dormit două ore ziua de cel puțin două luni!). În rest, mușcă, mestecă și scuipă orice, nonstop! Deci, chiar în ziua în care a împlinit 28 de săptămâni, la șase luni jumate, puiul nostru de om are dințișori! Yupiii!

joi, 2 iunie 2011

Primul Întâi Iunie





... al puiului meu a venit și a trecut prea repede pentru gusturile mele... Andrei a primit cadouri (sandale, cd-uri, hăinuțe), iar mami l-a dus în parc și l-a dat în leagăn singur, pentru prima oară. În stilul caracteristic, pozele în care se hlizea de mama focului sunt inutilizabile - muuuult prea mișcate. Nu că astea ar fi neapărat mai breze, dar măcar se înțelege din ele că-i vorba de un copil în leagăn!
Ieri am trimis gânduri bune spre toți copiii, indiferent de vârstă. Iar de/cu al meu m-am bucurat mai mult decât în alte zile, când mă las preocupată prea mult de numărul gramelor de mâncare solidă pe care le îngurgitează, de frecvența cu care urlă de durere de gingii și alte lucruri la fel de nesemnificative, de fapt.
După ieri și înainte de mâine - La mulți ani, Andrușka Rățușka! Mami și tati te adoră!