Astăzi mi-a fost clar ca nu voi reuși să scriu frumos, cum îmi propusesem, despre David. Că nu mai am cum sau când să recuperez... Timpul e prea grăbit. Așa că telegrafiez din nou.
Andrei a mers la cinematograf. La 2 ani și 11 luni, duminica trecută. Am văzut Planes. Nu speram că va sta, ne-am luat bilete în margine. Credeam că se va speria de decibeli (nu e obișnuit și nici nu-i plac zgomotele puternice). Nici vorba! A stat între mine și tati și a mancat tacticos o cantitate enormă de popcorn. Abia în ultimele 5 minute a dat semne c-ar vrea să se ridice de pe scaun. Când s-a terminat filmul și am ieșit, a alergat de bezmetic pe holurile cinematografului, în cercuri mari și multe. Am fost atât de șocați realizând că avem un copil pe care-l putem duce la film (iar el va sta), încât nici măcar nu i-am facut o poză acolo, pentru imortalizarea momentului...
David a început diversificarea, azi. La 5 luni și jumătate. Cu suc de morcovi. Un alt succes! Se repezea ca uliul spre linguriță și se mânjea tot, pentru că n-are nicio idee despre ce-ar trebui să facă după ce lingurița și conținutul ei au ajuns la el în gură... Prevăd momente foarte amuzante! A, să nu uit: David are doi dinți. De la 5 luni!
Și încă una, tot de azi.
Andrei s-a trezit brusc din somnul de prânz și l-am auzit prin stație purtând un fel de conversație destul de coerentă (de obicei ne strigă atunci când se trezește). Mă duc la el, mă privește buimac.
- Ce-i, mama? Cu cine vorbești?
Se uită la mine fix și pare că începe să se dezmeticească.
- Io am clezut că ie cineva aici...
- Cine?
- A venit și s-a dus dede... dedesubct!
- Unde, mama?
- Acolo, dedesubct, zice, fără să-mi indice vreo direcție. Nu pare deloc speriat. Doar constată...
- Dedesubt? Sub ce, Andrei?
- Acolo, sub dulap.
- Dar cine era, mama?
- Cineva pe cale io nu-l cunosc...
- Un copil sau un adult?
- Un adult!
- Era un barbat sau o femeie?
- O femeie...
- Da? Și cum arăta, mama? Cum era?
- Iela stlicată! Îl vleau pe Delil Caltlip (Darrell Cartrip) acuma!