joi, 25 aprilie 2013

Stop-cadre 2

Vine spre mine zâmbind:

- Șșșșșșt! Șșșșșt!
- Ce-i, mami, trebuie să facem liniște?
- Da!
- De ce? Doarme cineva?
- Nu.
- Atunci, de ce să facem liniște?
- Pen'tu că facem așa: Șșșșșt! Șșșșșt! 




Venisem de afară, ne pregăteam să mâncăm.
-Andrei, ce vrei să mănânci, paste sau iaurt?
- Iault.
- Simplu sau cu fulgi?
- Cu celeale...
- N-avem cereale, mama, avem fulgi. Vrei iaurt simplu sau cu fulgi?
- Simpu.
- Bine. Și nu-i așa ca-i să mănânci singur, cu mânuța ta?
- Nu! Șă-ți dea mama Aca.
- Mmmm, hai mai bine să facem altfel: uite, tu mănânci cu lingurița ta cu Fulger și mami-ți dă și ea cu altă linguriță. Și mâncăm cu două lingurițe, ce zici? Vrei?
- Nu șă mâncăm cu două lingurițe. Cu una șingulă.
- Bine, mama. Cu care?
- Cu aia de iault! (evident, nu avem nicio linguriță specială pentru iaurt)

luni, 22 aprilie 2013

Mega-Proiectul

Să încep cu începutul.
Acum doi ani, de revelion am fost până la Cluj, la niște priteni foarte buni, pe numele lor Simii (vă pupăăăm!). Anca și Radu (seniorii familiei Simu) au doi băieți, pe Matei și pe Andrei, care la rândul lor, au un pat in formă de mașină.:))
Pe când am fost noi la ei Andreiul nostru avea abia 1 an și nici cea mai vagă intenție de a dormi în patul mare. Între timp, minunea s-a produs.
Am făcut clacă, și prin vot democratic, am ajuns la concluzia că vom pune osul la treabă și îl vom dota și pe Pitic cu un pat-masină, mai mult, cu un pat-masină-Fulger-Mcqueen.
Împreună cu Buicu Buff am măsurat, desenat, taiat, căntuit, șurubărit și minune! Mobila la patru mâini a fost gata. Spun patru să mă simt si eu bine căci greul, tot pe Bunicu a căzut. Mulțumim tare, tare, tare mult bunicule! Odată cu patul am mai "ridicat" și două dulapuri.
După ce am terminat faza 1- Creațiunea, a urmat faza 2 - Colanțiunea. Cu ajutorul Finuței, am reusit să printăm niște autocolante, să fie Mcqueen-ul cât mai veredic.

Iaca povestea Mega-Proiectului Mega-Rosu, în imagini:))


















joi, 11 aprilie 2013

Stop-cadre

Alex se întoarce cu Andrei de la cumpărături. Andrei se cațără în patul nostru și începe să sară cu aplomb. Eu, pe hol, vorbesc cu Alex, care patrula prin casă în căutarea cheilor, foarte grăbit:
- Ați reușit să cumpărați tot ce era pe listă?
- Da, am fost chiar și la service.
- Pe bune, frate? întreb uimită. Ce tare ești!
- Pe bune, fa'te?!? se aude și ecoul din dormitor, cu exact aceeași intonație...


O oră mai târziu, la masă, eu și Andrei vorbeam despre avioane și despre cum ele aterizează pe aeroporturi și despre cum o să mergem și noi cu avionul, când o să vină bebe David și or să mai crească ei puțin.
- Poate o să mergem chiar la Paris, mama. Ce zici? Tu știi ce e la Paris? E un turn grozav acolo...
- Tu'nu' Efel!
- Da, mami, așa e. Și mai e și o apă acolo, în Paris, unde putem să ne plimbăm cu barca...
- Șena! (Despre turn l-am învățat noi, despre Sena i-a povestit mama mea)
- Da, mama, se numește Sena. Și știi ce-am mai putea să vedem la Paris?, întreb eu, pregătită să-i povestesc despre Disneyland
- Carla madam, zice copilul, cu "r" aproape perfect.
- Ce, mami?!
- Carla Madam, repetă el, plin de importanță.
- Catedrala Notre Dame, mami?!
- Da, carla madam!
- Dar de unde știi tu de ea, mama?! Cine ți-a zis de catedrala Notre Dame, întreb, complet bulversată.
- Bunica Ica!

joi, 4 aprilie 2013

Soluții la probleme vechi și noi pasiuni

   Andrei s-a făcut mare! Asta este clar. Ne spune și el asta, de fiecare dată când are un interes să fie mare,  când nu, este în continuare mic, ba chiar "bebe" câteodată.
   De când era chiar bebeluș a avut o pasiune cu masinile. Pasiune la care nu am renunțat. Printre multele probleme pe care le întâmpinăm în această pasiune, cea mai pregnantă și des întâlnită este transportul. Când trebuie să ne mutam din punctul A în punctul B și trebuie, subliniez trebuie să luăm cu noi "toate mașinele". Acest lucru este destul de greu de înfăptuit pentru că mai mult de 3 mașini nu incap, fizic, în mânuțele lui, oricât de "male" ar fi crescut el.
   Într-o zi în care tati a avut trebă în debara, acolo unde este și garajul lui "tecu lu' tati" (skate-ul lui tati) și Andrei a surprins operațiunea și a cerut placa pe care o și primește dacă mă roagă frumos, piticul familiei a găsit soluția transportului "mașinelor":



Acum că am rezolvat această problemă "ca un om mare" ar trebui să pot să mă și încalț ca unul.
Și așa ajungem la partea a doua, noua lui pasiune: să ne fure încălțările, fie ele papuci, "bașcheți", pantofi... în general orice cu care se poate încălța.
Îl amuză foarte tare mai ales pentru că avem și discuții în contradictoriu pe această temă:
"-Șă te cați cu papucii lu' tati Aiec!
- Păi atunci tati cu ce se mai încalță?
- Cu papucii lu' mami!
- Și mami?
- Cu papucii lu' buica!
- Și bunica?
- Cu papucii lu' tati!"
... Și ne învărtim într-un cerc conversațional care durează ceva timp. Într-o dimineață, în schimb, cercul mi-a fost tăiat "de sub picioare". Aceeași acțiune, același discurs...

"-Șă te cați cu papucii lu' tati Aiec!
- Păi atunci tati cu ce se mai încalță?
- Cu papucii lu' mami!
- Și mami?
- Cu ghitusele! (ghetuțele)"
Na! Acuma tati, mai zi ceva! 
Aici aveți ilustrat golanul și "bachecii" lui tati: