miercuri, 29 august 2012

"Buba" din weekend s-a vindecat marți

Copilul a început să vorbească. Implicit, au apărut si frustrările cauzate de faptul că nu se face întotdeauna înțeles (ca să nu zic că suntem noi bătuți în cap și incapabili să traducem repede ce vrea...). În weekend, în parc, Andrei desena cu cretă pe asfalt. La un moment dat, vine și se proțăpește în fața lui ta-su, semn că ar vrea să i se deseneze ceva. - Ce-i, tata? Vrei să-ți deseneze tata cu cretă? - Da! - Ce să-ți deseneze tata? - Buba! - Ce, tati?! - BUBA, repetă Andrei, la fel de hotărât. Tati îi cere mamei ajutor din priviri, dar mami n-are cum să-l ajute, are aceeași moacă ușor confuză ca și tati... Încercăm noi să anchetăm cazul, să facem legături, săpături (Ce-i buba, Andrei? Ce culoare are? Unde ai văzut tu asta, mama?, etc), degeaba. Nu reușim decât să enervăm copilul. Până la urmă, tati desenează un fel de puncte pe asfalt, Andrei se uită la noi ca la ultimii idioți și renunță, dezamăgit. Aseară, eram doar eu și copilul, veneam spre casă de la joacă. Pe drum, Andrei se agață de mine. - Vrei în brațe, mama? Ai obosit? - Da! Câcă! (adica, "ia-mă-n cârcă!") Îl iau în "câcă" și pornim din nou. - Uaua! zice el, fericit. - Da, mami, a răsărit luna. Ce facem noi când răsare luna? - Aca... Dîșș... Nani - Da, mami, mergem acasă, facem duș și facem nani. Dar, înainte de nani, bem lapte și mami-ți face masaj... - Da! Liniște... Apoi, deodată... - Buba! - (OMG!!! Again?!) Ce zici, mami? - BUBA! (de fiecare dată când îi cer să repete, zice mult mai tare...) - Ce-i mama "buba", întreb în timp ce-mi sucesc gâtul într-o poziție total nenaturală, încercând să văd dacă arată spre ceva... - BUBAAAA! răspunde copilul, arătând spre o DUBĂ albă, parcată pe partea cealaltă. Este prima oară când nu doar că nu mă enervez că un sofer blochează trotuarul complet, sunt chiar încântată...

joi, 23 august 2012

Ta'e! TAAAA'E!!!!

Nu, înca n-am găsit răgazul pentru postarea coerenta și completă. Dar îl caut, pe el, răgazul... :) Între timp, azi, am fost în parc. Am adunat ghinde, pietre și "coo-ca" (conuri de brad) pe care le-am strâns într-o punguță, apoi am fost la "apa-ma-ma-ma-ma" (lacul pe care plutesc rațe) și le-am aruncat în apă. SCUZAȚI, Andrei a strâns muniția și tot el a aruncat-o în apă... Apoi, pentru că veniseră rățuștele la noi și pentru că el scotea grațios bucăți de banană din gură și le aruca rațelor, m-am văzut nevoită să renunț la biscuiții mei Leibnitz, de 8 lei pachetul, ca să nu rămână păsările nemâncate și copilul la fel. Plus bosumflat! Pe urmă am mers la locul de joacă, unde Andrei a cerut insistent să fie dat în leagăn (după ce muulte luni nici n-a vrut să-l vadă). Din leagăn a văzut "Uaua" (luna), apoi a cerut imperativ "Ta'e!"... Ce zici, mama, întreb uimită. "TA'E!!!!", răspunde copilul răspicat. Să te dau tare, mama? DA, zice el. Desigur, e prima oară când spune asta. Așa că l-am dat. TA'E!

miercuri, 22 august 2012

Ne-am tras vedeta!

Astazi am fost la cumparaturi. Mama, tata si copilul s-au catarat in masina "iosiiii" si au plecat pana la dechatlon sa luam la tenisi la pitic. Am cumpart tenisi... , un polar si ochelari de soare. Tenisi, ca tenisii, polarul, un polar verde dar piticul cu ochelarii astia e absolut genial! Imi aduce aminte de UB40 in plina glorie. Si lui ii plac pentru ca nu s-a mai dezlipit de ei de cand l-am "dotat". Va las cu vedeta:))
Buna ziua Bucuresti!
Primul bis.
Fara fotografii!

joi, 16 august 2012

Repede, repede, sa nu uit...

Imi propun de luni de zile sa scriu... Las notite pe te miri unde despre ce a mai facut sau ce a mai zis Andrei, sperand ca voi gasi (poate chiar diseara, dupa ce se culca...) ragazul unui post coerent si consistent. De fapt, nu apuc sa fac asta. Imi pierd notitele, uit faptele si vorbele copilului, uit si twistul inspirat al frazei de inceput pentru postarea mea coerenta si consistenta, uit tot. Si n-am timp! N-am niciodata timp! Working mom... Asa ca schimb foaia! Si telegrafiez: In aceasta dupa-amiaza, Andrei si-a invins claustrofobia (?!?) si s-a dat pentru prima oara pe toboganul TUB! Evident, a fost super incantat si a repetat experienta pana la epuizare. Epuizarea amandurora, intrucat a trebuit sa-l ajut de cateva zeci de ori sa se catere in varful toboganului, pe o pasarela din sfori cam complicata pentru varsta lui. 1 an, 8 luni si... un pic! :)

sâmbătă, 4 august 2012

Concediu, partea a II-a

O saptamana la mare, o saptamana pauza, o saptamana la "dealo-munte". Inultima saptamana de concediu am infaptuit multe, am fost la piscina, m-am distrat "in stil mexican"(nu cu tequila, sau cel putin nu inca), am urcat pana la 1400 si... si multe alte nazdravanii:)