joi, 20 decembrie 2012

Cum îi lași nesupravegheați...

Imediat uită de toate înțelegerile anterioare!
Ieri dimineață las copilul 2 minute să vin să îi pun apă în cănuță și când mă întorc, ce să vezi, Andrei răsfoia de zor Istoria Artei.
"Păi e frumos măi tată!? Păi n-am zis că facem altceva? Că punem mână de la mână si plătim casa până ajunge tata la azil?" El nimic și nimic.
"Bine măi tată. Hai că o platim noi si p'asta. Da io vreau un portret frumos să-l agăț deasupra patului!"

miercuri, 19 decembrie 2012

Despre plusul din "noi3plus"

Este băiat. Sigur. Are 17 săptămâni, 209 grame și se va alătura găștii noastre pe la sfârșitul lui mai. Se va numi probabil David, e ceva magic de tot în apariția lui.
Deocamdată se cheamă Bebe. Un bebe foarte energic, pe care l-am simțit mișcând pe la 13 săptămâni (da, știu că-i foarte devreme, dar ce să fac dacă chiar l-am simțit?!). Un bebe care a trecut cu bine toate testele și ecografiile de până acum. Și, so far, o sarcină la fel de ușoară ca și prima, fără grețuri, fără niciun alt simptom neplăcut, în afara oboselii și a unui ușor disconfort în zona cicatricei de la Andrei.


Andrei știe despre bebe (a aflat cam în același timp cu tati :D), știe că-i acolo, în burtică și are deja sentimente contradictorii pe tema asta. În fiecare seară, înainte de culcare, ne dă pupici de eschimos mie și tatălui lui. Apoi, îmi ridică tricoul și-și freacă nasul de burta mea, pe urmă îl "mângâie" pe bebe. Adică, îmi dă câteva palme peste burtă, nu suficient de tare cât să mă doară, din fericire. Bunica Mică l-a întrebat pe Andrei unde e Bebe. I-a zis "A mami în bută". L-a întrebat și ce face Bebe acolo. I-a zis că "Face nani c'ochii chiși!"Asta-i partea frumoasă. Cealaltă... constă în faptul că, dacă se întâmplă să-i atrag atenția să nu mai dea din picioare, că l-ar putea lovi pe Bebe, răspunde hotărât "Nu bebe!", ceea ce s-ar traduce cu <Nu-i niciun bebe!> / <Nu mă interesează de bebe!> 
Evident, nu-l invocăm pe bebe drept motivul pentru care nu-i îndeplinim lui dorințele. Nu-i spun "Nu te pot lua în brațe, pentru că-l car și pe bebe în burtică." N-am încercat și nici n-o s-o fac, sper. Sunt sigură  că n-ar ieși bine, mai ales că cei doi ani proaspăt împliniți ai lui Andrei își arată colții din plin, deja.  Despre The terrible twos, cu altă ocazie...

So, to sum up: suntem 3, spre 4. Încântați și fericiți, în ciuda surprizei inițiale. Parțial conștienți de ce ne-așteaptă. Privim viitorul cu optimism și mult umor. La noi s-a demonstrat că asta e întotdeauna cea mai potrivită perspectivă. 

luni, 17 decembrie 2012

De vorbă cu televizorul

Andrei stă pe oliță și se uită la Train, pe Duck TV.

"T'enu... Coboa'ă nenea!
A...
Tî, de a Tata...
Mî, de a Mama... (era N, dar ce mai contează?!)
Un chine 'am (un câine ham)
Și 'oata de a t'en!"

:D

joi, 13 decembrie 2012

duminică, 25 noiembrie 2012

vineri, 23 noiembrie 2012

Diferența dintre bine și...

Acum trei zile am inițiat un nou proiect: Andrei, Tata și Chiftea, în același timp afară. Eu știu că nu pare complicat, dar este. Chiftea nu este cel mai ascultător câine din univers, ba din contră. Andrei nu este chiar cel mai linistit copil. Această combinație nu rezultă bine pentru Tata.
Contrar așteptărilor mele acest proiect a fos un succes. Chiftea a fost cât de cuminte se poate. Andrei a fost foarte liniștit și s-a concentrat pe plimbatul blănosului.
Undeva în spatele blocului vecin sunt două cățele maidaneze, denumite generic "fetele". Ele sunt în general prietenoase, dar din când în când nu prea îl plac pe Chiftea și îl mârâie în concordanță. Dupe ce i-au mârâit câinele, Adrei s-a supărat foc. "Maș! Maș! Amm, ticat! Amm, ticat!" (Marș! Marș! Ham stricat! Ham stricat!). 
Mie mi-a căzut falca. "De ce să fie tata cățelul stricat?! Cățeii nu se strică." Copilul îmi explică: "Amm  nu bun. Ticat." Deci opusul lui bun este... logic, stricat. 
După întâmplare am încercat să îmi aduc aminte de câte ori i-am spus lui Andrei cuvântul "rău". Păi... niciodată. Am verificat datele cu doamna. Nici ea nu ține minte să-i fi spus. În doi ani de zile n-am reusit să-i explicăm copilului că opusul lui bun este rău.


O fi bine, o fi... ticat, mai vedem.

luni, 19 noiembrie 2012

Podul de piatra

Andrei ne prezintă o lecție de "rezistența materialelor".
Țin să precizez că, pentru realizarea acestui material video au fost executate toate studiile de fezabilitate și exproprierile conform legilor in vigoare.
Enjoy!

luni, 12 noiembrie 2012

Orice om prevăzător, are-n casă un...?



Era o zi rece dar însorită de noiembrie, așa ca ne-am hotărât să mergem la plimbare pe afara, noi trei și(nu o umbrelă) un tractor.
Tractorul este mai mult un escavator dar mai mult și mai mult, un obiect cu roți pe care Andrei îl poate trage după el cu ajutorul unei sfori. Nu a mai facut asta de mult, de luni de zile. Își pierduse interesul și pentru escavatorul respectiv și pentru chestiuni de tras cu sfoara.
La noi, iesitul afară decurge cam așa: ne îmbrăcăm 2, 3, 4 (persoane) de pinde de caz și apoi, îl intrebăm pe pici, ce jucărie vrea să își ia cu el. Răspunsurile variaza, ba motocicleta roșie, ba mai multe mașini din "Cas"( Cars cu silent "R", ca orice R, de altfel). Există foarte multe posibilități de "anexe" cu care ne putem plimba pe afară. De data aceasta a ales cacouu( da, da, tractorul). Zis și făcut. Atașăm necesara sfoara tractorului și "p-aici ți-e drumul". 
Am ieșit din scara blocului, am coborat 2 trepte, și hap! Tractorul cu roțile-n sus. Vaaai ce jale, ce durere, "Cacouuu, cadeee! cacouuu!" și dă-i și plânge neicușorule de parcă tractorul suferise un accident iremediabil. Am repus tractorul în poziția lui firească, am linistit Andreiul dar nimic nu mai era ca înainte. Andrei mergea precaut și, din zece în zece secunde se uita în spate să verifice integritatea tractorului și ne spuna "Cade. Cacouu. Cade." Și uite-așa ne-am plimbat noi o ora și jumătate. Noi trei, plus cacouu, plus frica.












vineri, 2 noiembrie 2012

Hartistul și stelele


Andrei desenează de mult, cam de când am început diversificarea alimentelor. Cum mâncatul nu este cel mai fericit mod de a-ti petrece timpul, a trebuit să inventăm multe jocuri și jucării. Desenul a avut intotdeauna succes. Am început cu niște creioane cerate, not-toxice, non-ascuțite dar mai ales non-bune. Chiar și piticului i s-au părut o porcarie. Culorile erau pale și trebuia să insiști destul de mult pentru a avea rezultate vizibile. Când ne-am mai mărit și ne-am convins ca nu își va înfige creionul în ochi, doar așa, "să vedem dacă e interesant", am cumparat creioane colorate normale. Uuu the best! Erau ascultătoare, desenau și mai ales, cu ocazia asta am descoperit și ascuțitoarea. La început a fost sceptic la adresa bucății de metal, dar dupa ce a învatat cuvântul "vâf"(vârf) și sensul sau în lume, a început să își ascută singur creioanele. Nu va speriați, nu reușește, dar simulează perfect. Ia atuta(ascuțitoarea) vâră creionul în ea, întotdeauna cu partea bună, si începe să-l rotească frenetic. Dupa 200(00000) de rotații, îl scoate fericit și mi-l arată: VÂÂÂF! Da tati, are vârf!, mint eu copilul cu nerușinare:))
În ultimul timp, micul artist a intrat în "perioada stele". Când mâncăm, desenem împreună. El desenează ceva, eu îl întreb ce este, ... răspunsul variază:)) De la  "cfhbfghnvfghnb", la ceva inteligibil dar nu chiar reprezentat vizual. Apoi îmi spune ce să desenez eu. Din nou, variază, de la buba(duba) la soae(soare) și mai nou te-ee(stele). Ce să deseneze tati? Te-eee! Acum că știm multe cuvinte suntem foarte expliciti : Teaua maee bo, in treducere libera, steaua mare bleu. Ce gasesc fascinant este că desenează și el stele, care sunt o tentativă, nu chiar nereușită, de stea. Dar mai tare decât atât mă miră felul în care alege culorile. Desenăm cu ambele mâini, deci cu doua culori simultan, pe care mi le și spune, acum că le-a învățat pe nume. Asocierile sunt de genul: maro și galben, roz și roșu, albastru și bleu, roșu și verde, verde și maro... sa ne întelegem, noi eram încântați că mănâncă atunci când desenează, nu prea ne-am batut capul cu asocieri si teoria culorii, dar ce să vezi, s-a descurcat singur.
Piticul promite! Speranța mea să ajungă fotbalist pentru a plăti creditul la casă se naruie pe zi ce trece... Ce bine!:))
Desenez și mai am și dinți. Pachet complet.

Da, în dreapta pozei este steaua piticului:))

Artiștii și toanele lor

luni, 29 octombrie 2012

First Christmas list

Context: Am facut celebra și mizerabila eneterocolită virală, acum vreo două săptămâni. Toți! În ordinea numerelor de pe tricou: Alex, care zicea că i-a căzut ceva greu; la două zile, Andrei, pe urmă eu. Noi, cei mari, ne-am revenit repede, în două zile (mai ales că n-am prea avut de-ales). Cu Andrei a fost cu cântec: spital, deshidratare severă, perfuzii, suspiciune de Rotavirus, analize, tratament, regim, tot tacâmul. Oribil! Evident, a slăbit mult (vreo 800 de grame, din totalul de 10.800...), a refuzat să mănânce, a fost super-apatic, super-mârâit, a-nvățat cuvântul "bațe!"(în brațe) și l-a repetat obsesiv, până ce am ajuns să-l cărăm dintr-o cameră în cealaltă numai în brațe... Copilul nostru nu e vreun pasionat de mâncare (sau de somn, for that matter) din fire, e sub greutate de când avea 3 săptămâni, așa că nu-i greu să ne imaginăm ce minunat a fost să-l hrănim în aceste zile... Refuza orice, din principiu. Sau cerea ceva de mâncare, plin de entuziasm și, după două lingurițe începea să se smiorcăie: "Ata...! Ata..." (alta, cu sensul de altceva de mâncare). Desigur, după ce primea "ata", istoria se repeta. Și ne-am distrat așa mai bine de o săptămână, până ce am ajuns la capătul răbdării și-am decretat că schimbăm foaia: Iată, asta avem de mâncare, dacă vrei bine, dacă nu, ne mai vedem la masa următoare. Panică, istericale și crize, mai ales că se obișnuise cu rugăminți și măcar trei variante de mâncare la aceeași masă, cât a fost bolnav... Dar, pentru că e băiat isteț, s-a prins repede și a-nceput să mănânce. Mult mai bine decât înainte de a fi bolnav, minune! Și nu prea s-a mai oprit!
Azi: Dimineață a mâncat tartină cu cremă de brânză, apoi vreo trei biscuiți. La gustare, portocală, iar la prânz o porție mare de ciorbiță. N-a vrut să doarmă la prânz, i-am dat paste pe la 15.30, le-a terminat și a cerut "papa". Vrei migdale, mama? "Da, mi!". Și a mâncat vreo 10-15 migdale, de nu se mai oprea. Booon! Pe la 18.30 zic să-i dau un fel de early dinner, ca până la 20 să-l culc. Mânca iaurt cu cereale, dintr-o cană de la Milka, cu sania lui Moș Crăciun trasă de reni. Îmi arată renii: "Muuuuu!" Nu sunt văcuțe, mama, sunt renii lui Moș Crăciun. Ei trag sania Moșului prin zăpadă. Uite, aici e sania, aici e Moșul, care vine la noi de Crăciun, când afară e frig și zăpadă și ne-aduce cadouri sub brad. Tu ce cadou vrei să-ți aducă Moș Crăciun? "Papa!", vine răspunsul prompt. Mâncare, mama?! Ăsta e cadoul pe care-l vrei tu?!? "Da!" Păi, ce mâncare să-ți aducă Moșul, Andrei? "Pate! (paste) Ai! (iaurt) Șașou! (șalău)", toate rostite exact așa: apăsat, imperativ, cu pauză între ele. Mama, dar nu vrei mai bine jucării? Poate niște mașini...? "Papa! Bigiki! (brânzică) Coco! (popcorn) Mi! (migdale)" Bine, mama. Când mă-ntâlnesc cu Moș Crăciun o să-i zic să-ți aducă mâncare, dacă zici că nu vrei jucării... "Da! Papa! Go! (mămăligă cu brânză și smântână)"

sâmbătă, 27 octombrie 2012

"A", acum și la-nceput și la sfârșit

Litera "A" a fost de foarte devreme o prietenă bună a lui Andrei. O așeza la începutul fiecărui cuvânt pentru a îi întări sensul, apoi pentru a ne arăta o exclamațiune (Aaaaa, mama!), iar apoi a fost folosită pentru a înlocui prepoziția "la" (A mami! = LA mami!). De câteva zile avem o un nou tip de exprimare: "A mami" a devenit "A mami ĂĂĂ!", "Baca ĂĂĂ"(Barca) și cel mai amuzant este "bigichi ĂĂĂĂ" (care înseamnă, evident:), branzicăăă!
După o analiză atentă am ajuns la concluzia ca fenomenul "Ă" este: fie semn de exclamare transformat în literă din lene și pentru că "bigichi, semn de exclamare" nu ar suna atât de amuzant, fie o înfloritură artistică care "dă bine", principiul fiind începem cu "A" terminam cu "Ă". E frumos să asortezi începutul cuvântului cu sfârșitul acestuia, așa cum ne asortăm pălăria cu pantofii.

luni, 15 octombrie 2012

O'BIA

De "o'bia" a auzit prima oară acum vreo săptămână. Andrei n-a insistat, n-am insistat nici eu. A revenit "o'bia" în viața noastră în urmă cu câteva zile, când m-am întors sleită de la muncă. Copilul a repetat de câteva ori, așa c-am început deja cunoscutele și ușor frustrantele săpături: Ce zici, mama? Unde e "o'bia", mama? Ce culoare are? Arată-i mamei "o'bia", puiule! Și am încheiat cu aproape inevitabilul: Mama nu știe ce spui, Andrei... Așa că Andrei n-a mai spus... Până azi. Eram afară cu picii și mămicile din vecini. Ora 19, moment de regăsire tandră pentru celelalte două mame venite direct de la job și puii lor care le așteptau afară, în grija unor terți. Mamele au apărut pe rând, la o distanță de câteva minute și și-au luat copiii în primire cu îmbrățișări calde și șoapte despre dor, despre dragoste și despre grijă... Andrei a asistat la ambele momente. Și, pe când ceilalți doi pitici stăteau lipiți de mamele lor, a venit și el la mine, mi s-a cuibărit în brațe și-a zis "O'bia!". Ce zici, mama? "O'bia!" Se uita la mine cald, apoi se uita la ceilalți, apoi din nou la mine. Îmi zâmbea și mă mângâia pe obraz. M-am lumina brusc: Iubirea, mama, asta spui? "Da! O'bia!" Da, mama, iubirea... Tu ești Iubirea!

marți, 25 septembrie 2012

Tati, be'e! Adi, nani...

Zice Andrei o groaza de lucruri, trebuie sa incep sa le notez, deja le uit si deja a-nceput sa le modifice... - mama, mami, tata, tati. Cand ne vede in fotografii, ne numeste, apoi se intoarce spre noi si concluzioneaza: "Ata mama, ata tata" (adica alta mama si alt tata decat cei din poza...). Ba, face si acord de gen, edivent pe limba lui: "Ata mama, ati tati", sau "ati mami". Logic, zic. Tot la categoria "neamuri" mai avem : - "Bua" - bunica Buf, - "Buf" sau "Bufu" - bunicul Buf (bunicii paterni, long story cu Buf, inventia noastra in gluma, a prins teribil la plod...) si - "A-pa", cu accent pe a doua silaba, este bunica materna. In plus, de cateva zile inregistram si - "Tate", de la Tataie, strabunicul lui. Categoria "Mancare" - "apa" - "ai" (lapte sau iaurt. De asemenea, iarba sau Alex, cum il cheama pe tati... :D Io am iesit ma bine: "Aca") - "ou" (ou, omleta, mancare cu ou...) - "ghiș" (griș cu lapte) - "pe'e" (pere) - "ducte" (fructe) - "puf" (pufuleti) - "am" (zeama de ciorba. sau cizme de ploaie) - "teai" (ceai) - "oșii" (roșii. sau "oș" - roșu) - "be'e" (bere, new entry, azi dimineata mi l-a sups, privind o sticla goala de bere. Pentru linistea mea si spre ghinionul tatalui sau, care a incercat sa-l invete ca mama bea bere, a adugat si-un "tati" :D) - "GO" cuvant universal, care desemneaza ceva ce-i place lui foarte mult sa manance. Initial, insemna unt si mamaliga cu branza si smanatana, acum nu mai stim exact...) - "ca'u" (caju) - "babu" (boabele lui Chiftea) - "bob" (struguri) - "papa", "papă" (mancare, a manca) - "pai" (pai) Categoria "Prin casa" - "nani" - "gaca!" (gata! se foloseste in toate imprejurarile in care s-a plictisit/saturat de o activitate, inclusiv de mancare sau somn) - "au" (suzeta) - "Bo" (Bleu, ursuletul cu care doarme. Si orice nunata de albastru) - "Fafa" (rostit foarte fonfait. E Fafa, girafa cu care doarme) - "baie" (baia ca incapere, dar si actiunea de a face baie) - "dîș" (duș) - "aaaaaa-copchi" (a-ul se rosteste pe vreo 3 note diferite. Toata combinatia inseaman sa-i pui cd-ul cu muzica pe care o canta copiii, alt new entry) - "u'a" (ușa) - "bu'" (blugii. scuzati, perechea de jeans...) - "ti'chi" (papuceii Tikki) - "a'și" (fierbinte, care frige, arde) - "ca'(d)" (cald) - "cochii" (ochii) - "nanu" (nas, tot new entry) - "baba" (barba) Categoria "Jucarii" Este fascinat si ultra pasionat de vehicole, mai ales masini. Avem: - "ti'" (tir) - "bijjj" (avionul, presupunem ca de la "vîjjj") - "go" (una dintre primele lui motociclete, ajunsa intr-un stadiu avansat de degradare, un enduro) - "Bo" (Bucșă, din Cars, favoritul lui!) - "ii" (Fulger Mcqueen. Presupunem ca-i zice asa pentru ca-l asociaza cu cuvantul "mic". Caruia, desigur, ii spune tot "ii") - "u-uu" (tren) - "buba" (deja celebra duba) - "bu" (autobuz) - "ai" (tramvai) - "ti-tiii" (tit-tit, a claxona) - "ta'si" (taxi) - "pompchi" (pompieri, masina de pompieri) In rest, denumim onomatopeic obiecte si actiuni. Diverse variatiuni de "brrrrum" inseamna, dupa caz, o masina, o motocicleta, un scuter, un tir, un autobuz, o duba sau chiar o bicicleta... :D Mai sunt o groaza, sper sa apuc sa le scriu intr-o data viitoare. E in perioada in care repeta ca un papagal, are zile in care spune si cate 10 chestii noi. Face legaturi mortale si are o limba si o logica numai ale lui. De exemplu, la faza cu sticla de bere de dimineata am purtat char o conversatie: - Be'e, zice Andei privind sticla goala de pe masa. - Da, mami, e o sticla de bere... - Tati, adauga el. - Da, iubire. Tati a baut bere aseara, cand tu dormeai... - Tati, be'e. Adi, nani, se aude rezumatul. Chiar avea o nuanta de regret in voce, pe cuvant! :D

miercuri, 29 august 2012

"Buba" din weekend s-a vindecat marți

Copilul a început să vorbească. Implicit, au apărut si frustrările cauzate de faptul că nu se face întotdeauna înțeles (ca să nu zic că suntem noi bătuți în cap și incapabili să traducem repede ce vrea...). În weekend, în parc, Andrei desena cu cretă pe asfalt. La un moment dat, vine și se proțăpește în fața lui ta-su, semn că ar vrea să i se deseneze ceva. - Ce-i, tata? Vrei să-ți deseneze tata cu cretă? - Da! - Ce să-ți deseneze tata? - Buba! - Ce, tati?! - BUBA, repetă Andrei, la fel de hotărât. Tati îi cere mamei ajutor din priviri, dar mami n-are cum să-l ajute, are aceeași moacă ușor confuză ca și tati... Încercăm noi să anchetăm cazul, să facem legături, săpături (Ce-i buba, Andrei? Ce culoare are? Unde ai văzut tu asta, mama?, etc), degeaba. Nu reușim decât să enervăm copilul. Până la urmă, tati desenează un fel de puncte pe asfalt, Andrei se uită la noi ca la ultimii idioți și renunță, dezamăgit. Aseară, eram doar eu și copilul, veneam spre casă de la joacă. Pe drum, Andrei se agață de mine. - Vrei în brațe, mama? Ai obosit? - Da! Câcă! (adica, "ia-mă-n cârcă!") Îl iau în "câcă" și pornim din nou. - Uaua! zice el, fericit. - Da, mami, a răsărit luna. Ce facem noi când răsare luna? - Aca... Dîșș... Nani - Da, mami, mergem acasă, facem duș și facem nani. Dar, înainte de nani, bem lapte și mami-ți face masaj... - Da! Liniște... Apoi, deodată... - Buba! - (OMG!!! Again?!) Ce zici, mami? - BUBA! (de fiecare dată când îi cer să repete, zice mult mai tare...) - Ce-i mama "buba", întreb în timp ce-mi sucesc gâtul într-o poziție total nenaturală, încercând să văd dacă arată spre ceva... - BUBAAAA! răspunde copilul, arătând spre o DUBĂ albă, parcată pe partea cealaltă. Este prima oară când nu doar că nu mă enervez că un sofer blochează trotuarul complet, sunt chiar încântată...

joi, 23 august 2012

Ta'e! TAAAA'E!!!!

Nu, înca n-am găsit răgazul pentru postarea coerenta și completă. Dar îl caut, pe el, răgazul... :) Între timp, azi, am fost în parc. Am adunat ghinde, pietre și "coo-ca" (conuri de brad) pe care le-am strâns într-o punguță, apoi am fost la "apa-ma-ma-ma-ma" (lacul pe care plutesc rațe) și le-am aruncat în apă. SCUZAȚI, Andrei a strâns muniția și tot el a aruncat-o în apă... Apoi, pentru că veniseră rățuștele la noi și pentru că el scotea grațios bucăți de banană din gură și le aruca rațelor, m-am văzut nevoită să renunț la biscuiții mei Leibnitz, de 8 lei pachetul, ca să nu rămână păsările nemâncate și copilul la fel. Plus bosumflat! Pe urmă am mers la locul de joacă, unde Andrei a cerut insistent să fie dat în leagăn (după ce muulte luni nici n-a vrut să-l vadă). Din leagăn a văzut "Uaua" (luna), apoi a cerut imperativ "Ta'e!"... Ce zici, mama, întreb uimită. "TA'E!!!!", răspunde copilul răspicat. Să te dau tare, mama? DA, zice el. Desigur, e prima oară când spune asta. Așa că l-am dat. TA'E!

miercuri, 22 august 2012

Ne-am tras vedeta!

Astazi am fost la cumparaturi. Mama, tata si copilul s-au catarat in masina "iosiiii" si au plecat pana la dechatlon sa luam la tenisi la pitic. Am cumpart tenisi... , un polar si ochelari de soare. Tenisi, ca tenisii, polarul, un polar verde dar piticul cu ochelarii astia e absolut genial! Imi aduce aminte de UB40 in plina glorie. Si lui ii plac pentru ca nu s-a mai dezlipit de ei de cand l-am "dotat". Va las cu vedeta:))
Buna ziua Bucuresti!
Primul bis.
Fara fotografii!

joi, 16 august 2012

Repede, repede, sa nu uit...

Imi propun de luni de zile sa scriu... Las notite pe te miri unde despre ce a mai facut sau ce a mai zis Andrei, sperand ca voi gasi (poate chiar diseara, dupa ce se culca...) ragazul unui post coerent si consistent. De fapt, nu apuc sa fac asta. Imi pierd notitele, uit faptele si vorbele copilului, uit si twistul inspirat al frazei de inceput pentru postarea mea coerenta si consistenta, uit tot. Si n-am timp! N-am niciodata timp! Working mom... Asa ca schimb foaia! Si telegrafiez: In aceasta dupa-amiaza, Andrei si-a invins claustrofobia (?!?) si s-a dat pentru prima oara pe toboganul TUB! Evident, a fost super incantat si a repetat experienta pana la epuizare. Epuizarea amandurora, intrucat a trebuit sa-l ajut de cateva zeci de ori sa se catere in varful toboganului, pe o pasarela din sfori cam complicata pentru varsta lui. 1 an, 8 luni si... un pic! :)

sâmbătă, 4 august 2012

Concediu, partea a II-a

O saptamana la mare, o saptamana pauza, o saptamana la "dealo-munte". Inultima saptamana de concediu am infaptuit multe, am fost la piscina, m-am distrat "in stil mexican"(nu cu tequila, sau cel putin nu inca), am urcat pana la 1400 si... si multe alte nazdravanii:)

vineri, 27 iulie 2012

Andrei si Tatchi...piloti

Ne-am intors in Bucurestiul canicular. E ok, dar parca mai bine era la mare:). Pentru ca Mami a avut si ea liber, am ajuns in Parcul Tineretului. E foarte aproape de noi dar din nu stiu ce motiv nu am mai fos in el de 1000 de ani. Aici am descoperit niste karturi cu pedale, de inchiriat. Iata rezultatul:

miercuri, 18 iulie 2012

De la mare... departare de cotidian

Am fugit la mare. In clasicul 2 Mai, Constanta, Romania. Este superb, vremea este foarte ok iar Andrei este in al "noualea cer". Cuvantul lui preferat este APAAAAA! Promit sa pun si niste filmulete cand ajungem acasa. Pana atunci uitati "Omul Plajei"

joi, 7 iunie 2012

Am cucerit... o scara:)

Aseara am adat jos imovie pentru iphone. Voiam sa vad ce si cum face, cat de usor este de folosit si mai ales sa editez filmuletele de pe telefon fara sa le mai descarc. Acesta este rezultatul:

Filmul este mai vechi (de acum fro 2 luni) dar amuzant foc.

miercuri, 6 iunie 2012

Viitorul nostru e... vrrrruuummm, vrummm

Ieri ne-am luat motocicleta noua. Pentru ca noua ne plac motocicletele ( da, amandorura). Cred ca lui Andrei ii plac motocicletele mai mult decat lui Tati, ca sa fiu sincer. Am fost la magazin, si Andrei si-a ales o motocicleta rosie, draguta foc, dar totusi o motocicleta din plastic banala. Pentru ca lucrurile nu puteau ramane asa, in dimineata aceasta Tati&Andrei au imbunatatit putin motocicleta ( Brian Deegan eat ur heart out). Dupa ce am am aranjat motocicleta, am iesit cu ea la o tura, sa vedem ce poate. Iata rezultatul:

luni, 4 iunie 2012

Am implinit un an si jumatate

- Acum, aflandu- ma in fata dumneavoastra la acest frumoa eveniment, vreau sa multumesc tuturor cunoscutilor mei, prietenilor care m-au sustinut de cand eram mic, mic, de tot si aici vreau sa-i mentionez pe Platon iepurasul, sper sa dormim mult timp impreuna si de acum incolo, desenelor mele de pe pereti, multumesc ca m-ati suportat si la bine dar si la urlat la greu. Nu in ultimul rand vreau sa le multumesc paritilor mei tachiaa si moamiaaa, pentru ca m-au sustinut si motivat sa ajung gigantul care sunt acum, bunicilor "bufff" si "mici" ca au fost alaturi sa ma iubeasca de parca as fi facut din aur( ceea ce s-ar putea sa fie chiar adevarat) si tuturor celor care ma cunosc, chiftea, masina aba, motociclata ngo, albinuta iaia, masinuta de la nana, nenea si tanchi ( oricare ati fi voi)... Multumesc tuturor. Astept cu nerabdare sa mai treaca sase luni sa ne vedem din nou, cu un discurs mai mare si mai frumos. Va iubesc pe toti, va dau pupici, va fac cu manuta si va las cu o selectie de poze (in prima vizionare) din lunile ce au trecut!