vineri, 29 martie 2013

Din nou despre iubire

Ieri dimineață, Alex pleca la stomatolog, eu îi dădeam micul dejun lui Andrei. Alex vine la bucătărie, să-și ia la revedere de la noi:
- Pa, tati, plec la dentist! Să fii cuminte, ne vedem diseară, zice tati, apoi îl pupă pe pici pe creștet. Mă pupă și pe mine și pleacă.
- Tati a dat lu' mami un pupic, constată Andrei.
- Da, mama, tati mi-a dat un pupic. Dar știi de ce?
- ...
- Mi-a dat un pupic pentru că tati mă iubește. Și mami îi dă pupici lui tati, pentru că și mami îl iubește pe tati.
- Și Adei să-i dea lu' mami un pupic, zice copilul, apoi îmi trimite un sărut în eter.
- Tu de ce-mi dai pupici, Andrei, și tu o iubești pe mami?
- O iubeci. Ce' mai mut din unive's!

vineri, 22 martie 2013

Din pacate, totul se transformă

  Când era Andrei mic, mic mic de tot, mă gândeam, cu o oarecare notă de nerăbdare, la perioada în care o să reușim să ne înțelegem, pe limba noastra comnună. Când Andrei s-a făcut doar mic (adică nu știa încă să vorbească) am descoperit că limba lui devine limba noastră comună și că ne înțelegem perfect.
De atunci, de fiecare dată când un cuvânt sau câte o expresie îi dispare din vocabular, îmi pare rău:))
  Gacâ a evoluat în gaben și acum a ajuns gaLben, cu un L maaare și apăsat.
  Dete a fost verde si acuma VeL(r)de.
  Bufu s-a transformat în Buicu Bufu și acum în Bunicu Bufu Stefan.
Si muulte din această categorie.
Cu gandul la asta, acum cateva zile am imortalizat o chestiune care dureaza de luni bune. Andrei vine și sare pe burta mea de fiecare dată când stau întins pe undeva, pe jos, în pat, pe fotoliu... iar eu scot niste sunete ciudate. Din toate acele sunete el și-a ales preferatul, astfel încât și-a inventat o frază pe care mi-o recită de fiecare dată când se apucă să "saiă pe tati":

joi, 14 martie 2013

Soluția simplă a unei probleme complicate

Somnul lui Andrei a fost tema muuultor brainstorminguri în casa noastră. Am pornit de la ideea ca va dormi singur, în pătuțul lui, în camera lui. Copilul a fost de-acord cu noi, în general. Și foarte cooperant la subcapitolul "somn de noapte", de (foarte) mic a dormit nopțile fără întreruperi. Cu somnul de zi am avut mult mai mult de tras, dar până la urmă s-au rezolvat toate. Am găsit o rutină de somn care funcționează, singura noastră grijă fiind să ne ținem de ea (aproape) întotdeauna.
Din când în când mai apar și gropi în asfaltul bun al somnului lui Andrei. De obicei, după câte o repriză de boală cu febră, sau care necesită supravegherea lui îndeaproape. Atunci dormim împreuna și trecerea înapoi, la vechile ritualuri, e mai grea după vindecare, chiar dacă lui pur și simplu nu-i priește de fapt să doarmă cu vreunul dintre noi (se trezește des, nu se odihnește, n-are loc, e mârâit, etc).

Săptămâna trecută însă, fix din senin, a-nceput să facă fente mari la culcare: Șă facă mama Aca / tati Aiec nani cu tine! sau Nu șă pece mama / tati șă pape / șă facă pișu! și alte texte pe care le mai baga uneori, dar la care renunța repede și se culca după ce-i reaminteam ca el doarme cu Fafa, Platon și Bleu, apoi mama/tata/amândoi vin la el când se trezește. Nu, de data asta textele cunoscute erau urmate de istericale și crize de plâns lungi și dureroase, ca niciodată. Am încercat inclusiv varianta de a rămâne sa dormim împreuna - eșec total pentru că a dormit foarte prost/puțin sau deloc și a fost cum nu se poate mai mârâit pe urmă.
Distracția asta a durat mai bine de o săptămâna și începuse să devină extrem de agasantă și pentru noi și pentru el. Mai trist era că eu una nu vedeam nicio soluție, poate și pentru că nu identificasem motivul pentru care Andrei se purta așa (nici acum nu-l știu).
Surpriza a venit într-o zi când eu eram la serviciu și tati m-a anunțat că Andrei s-a culcat la prânz fără istericale, tertipuri și lamentări, exact ca-n vremurile bune. Culmea, la fel s-a întâmplat și seara și în toate zilele care au urmat.
Cum?!?
Cu o ideea geniala a lui tati: a găsit printr-un dulap cu lucruri din bebelușia lui Andrei o bucata de metraj tivit pe margini, care are drept imprimeu mașini din Cars. I-a arătat-o copilului și i-a spus că mașinile or să facă nani cu el și cu celelalte jucării de somn. Super încântat, puștiul s-a întins și s-a lăsat acoperit de "pătu'ica" cea noua, cu mașini. Și a adormit imediat.

De câteva zile deja, "pătu'ica cu Șali" (Sally, drăguța lui Fulger din Cars), care e doar o biată cârpă de fapt, e zilnic la datorie să-i ofere piciului somnul bun...

P.S. Andrei doarme tot în patul mare, nici gând să renunțe la el. N-am avut nciun fel de regres, n-a căzut din el vreodata (în somn zic, pentru că altfel a reușit să zboare din pat într-una din zecile de reprize de țopăială, despre care știe bine că trebuie să se desfășoare numai "în micot" (în mijlocul patului), doar că atunci s-a hotărât să sară "a majine". Fără urmări serioase, din fericire... Pătuțul cel mic este impachetat și-și așteaptă cuminte noul locatar. Pentru că, nu-i așa "Adei ie maie, doame în patu' maie. Pătuțu' mic ie păntu bebe David, caie ie mic!"

P.S.2 Thank God for my great husband! :D