joi, 20 decembrie 2012

Cum îi lași nesupravegheați...

Imediat uită de toate înțelegerile anterioare!
Ieri dimineață las copilul 2 minute să vin să îi pun apă în cănuță și când mă întorc, ce să vezi, Andrei răsfoia de zor Istoria Artei.
"Păi e frumos măi tată!? Păi n-am zis că facem altceva? Că punem mână de la mână si plătim casa până ajunge tata la azil?" El nimic și nimic.
"Bine măi tată. Hai că o platim noi si p'asta. Da io vreau un portret frumos să-l agăț deasupra patului!"

miercuri, 19 decembrie 2012

Despre plusul din "noi3plus"

Este băiat. Sigur. Are 17 săptămâni, 209 grame și se va alătura găștii noastre pe la sfârșitul lui mai. Se va numi probabil David, e ceva magic de tot în apariția lui.
Deocamdată se cheamă Bebe. Un bebe foarte energic, pe care l-am simțit mișcând pe la 13 săptămâni (da, știu că-i foarte devreme, dar ce să fac dacă chiar l-am simțit?!). Un bebe care a trecut cu bine toate testele și ecografiile de până acum. Și, so far, o sarcină la fel de ușoară ca și prima, fără grețuri, fără niciun alt simptom neplăcut, în afara oboselii și a unui ușor disconfort în zona cicatricei de la Andrei.


Andrei știe despre bebe (a aflat cam în același timp cu tati :D), știe că-i acolo, în burtică și are deja sentimente contradictorii pe tema asta. În fiecare seară, înainte de culcare, ne dă pupici de eschimos mie și tatălui lui. Apoi, îmi ridică tricoul și-și freacă nasul de burta mea, pe urmă îl "mângâie" pe bebe. Adică, îmi dă câteva palme peste burtă, nu suficient de tare cât să mă doară, din fericire. Bunica Mică l-a întrebat pe Andrei unde e Bebe. I-a zis "A mami în bută". L-a întrebat și ce face Bebe acolo. I-a zis că "Face nani c'ochii chiși!"Asta-i partea frumoasă. Cealaltă... constă în faptul că, dacă se întâmplă să-i atrag atenția să nu mai dea din picioare, că l-ar putea lovi pe Bebe, răspunde hotărât "Nu bebe!", ceea ce s-ar traduce cu <Nu-i niciun bebe!> / <Nu mă interesează de bebe!> 
Evident, nu-l invocăm pe bebe drept motivul pentru care nu-i îndeplinim lui dorințele. Nu-i spun "Nu te pot lua în brațe, pentru că-l car și pe bebe în burtică." N-am încercat și nici n-o s-o fac, sper. Sunt sigură  că n-ar ieși bine, mai ales că cei doi ani proaspăt împliniți ai lui Andrei își arată colții din plin, deja.  Despre The terrible twos, cu altă ocazie...

So, to sum up: suntem 3, spre 4. Încântați și fericiți, în ciuda surprizei inițiale. Parțial conștienți de ce ne-așteaptă. Privim viitorul cu optimism și mult umor. La noi s-a demonstrat că asta e întotdeauna cea mai potrivită perspectivă. 

luni, 17 decembrie 2012

De vorbă cu televizorul

Andrei stă pe oliță și se uită la Train, pe Duck TV.

"T'enu... Coboa'ă nenea!
A...
Tî, de a Tata...
Mî, de a Mama... (era N, dar ce mai contează?!)
Un chine 'am (un câine ham)
Și 'oata de a t'en!"

:D

joi, 13 decembrie 2012