duminică, 25 noiembrie 2012

vineri, 23 noiembrie 2012

Diferența dintre bine și...

Acum trei zile am inițiat un nou proiect: Andrei, Tata și Chiftea, în același timp afară. Eu știu că nu pare complicat, dar este. Chiftea nu este cel mai ascultător câine din univers, ba din contră. Andrei nu este chiar cel mai linistit copil. Această combinație nu rezultă bine pentru Tata.
Contrar așteptărilor mele acest proiect a fos un succes. Chiftea a fost cât de cuminte se poate. Andrei a fost foarte liniștit și s-a concentrat pe plimbatul blănosului.
Undeva în spatele blocului vecin sunt două cățele maidaneze, denumite generic "fetele". Ele sunt în general prietenoase, dar din când în când nu prea îl plac pe Chiftea și îl mârâie în concordanță. Dupe ce i-au mârâit câinele, Adrei s-a supărat foc. "Maș! Maș! Amm, ticat! Amm, ticat!" (Marș! Marș! Ham stricat! Ham stricat!). 
Mie mi-a căzut falca. "De ce să fie tata cățelul stricat?! Cățeii nu se strică." Copilul îmi explică: "Amm  nu bun. Ticat." Deci opusul lui bun este... logic, stricat. 
După întâmplare am încercat să îmi aduc aminte de câte ori i-am spus lui Andrei cuvântul "rău". Păi... niciodată. Am verificat datele cu doamna. Nici ea nu ține minte să-i fi spus. În doi ani de zile n-am reusit să-i explicăm copilului că opusul lui bun este rău.


O fi bine, o fi... ticat, mai vedem.

luni, 19 noiembrie 2012

Podul de piatra

Andrei ne prezintă o lecție de "rezistența materialelor".
Țin să precizez că, pentru realizarea acestui material video au fost executate toate studiile de fezabilitate și exproprierile conform legilor in vigoare.
Enjoy!

luni, 12 noiembrie 2012

Orice om prevăzător, are-n casă un...?



Era o zi rece dar însorită de noiembrie, așa ca ne-am hotărât să mergem la plimbare pe afara, noi trei și(nu o umbrelă) un tractor.
Tractorul este mai mult un escavator dar mai mult și mai mult, un obiect cu roți pe care Andrei îl poate trage după el cu ajutorul unei sfori. Nu a mai facut asta de mult, de luni de zile. Își pierduse interesul și pentru escavatorul respectiv și pentru chestiuni de tras cu sfoara.
La noi, iesitul afară decurge cam așa: ne îmbrăcăm 2, 3, 4 (persoane) de pinde de caz și apoi, îl intrebăm pe pici, ce jucărie vrea să își ia cu el. Răspunsurile variaza, ba motocicleta roșie, ba mai multe mașini din "Cas"( Cars cu silent "R", ca orice R, de altfel). Există foarte multe posibilități de "anexe" cu care ne putem plimba pe afară. De data aceasta a ales cacouu( da, da, tractorul). Zis și făcut. Atașăm necesara sfoara tractorului și "p-aici ți-e drumul". 
Am ieșit din scara blocului, am coborat 2 trepte, și hap! Tractorul cu roțile-n sus. Vaaai ce jale, ce durere, "Cacouuu, cadeee! cacouuu!" și dă-i și plânge neicușorule de parcă tractorul suferise un accident iremediabil. Am repus tractorul în poziția lui firească, am linistit Andreiul dar nimic nu mai era ca înainte. Andrei mergea precaut și, din zece în zece secunde se uita în spate să verifice integritatea tractorului și ne spuna "Cade. Cacouu. Cade." Și uite-așa ne-am plimbat noi o ora și jumătate. Noi trei, plus cacouu, plus frica.












vineri, 2 noiembrie 2012

Hartistul și stelele


Andrei desenează de mult, cam de când am început diversificarea alimentelor. Cum mâncatul nu este cel mai fericit mod de a-ti petrece timpul, a trebuit să inventăm multe jocuri și jucării. Desenul a avut intotdeauna succes. Am început cu niște creioane cerate, not-toxice, non-ascuțite dar mai ales non-bune. Chiar și piticului i s-au părut o porcarie. Culorile erau pale și trebuia să insiști destul de mult pentru a avea rezultate vizibile. Când ne-am mai mărit și ne-am convins ca nu își va înfige creionul în ochi, doar așa, "să vedem dacă e interesant", am cumparat creioane colorate normale. Uuu the best! Erau ascultătoare, desenau și mai ales, cu ocazia asta am descoperit și ascuțitoarea. La început a fost sceptic la adresa bucății de metal, dar dupa ce a învatat cuvântul "vâf"(vârf) și sensul sau în lume, a început să își ascută singur creioanele. Nu va speriați, nu reușește, dar simulează perfect. Ia atuta(ascuțitoarea) vâră creionul în ea, întotdeauna cu partea bună, si începe să-l rotească frenetic. Dupa 200(00000) de rotații, îl scoate fericit și mi-l arată: VÂÂÂF! Da tati, are vârf!, mint eu copilul cu nerușinare:))
În ultimul timp, micul artist a intrat în "perioada stele". Când mâncăm, desenem împreună. El desenează ceva, eu îl întreb ce este, ... răspunsul variază:)) De la  "cfhbfghnvfghnb", la ceva inteligibil dar nu chiar reprezentat vizual. Apoi îmi spune ce să desenez eu. Din nou, variază, de la buba(duba) la soae(soare) și mai nou te-ee(stele). Ce să deseneze tati? Te-eee! Acum că știm multe cuvinte suntem foarte expliciti : Teaua maee bo, in treducere libera, steaua mare bleu. Ce gasesc fascinant este că desenează și el stele, care sunt o tentativă, nu chiar nereușită, de stea. Dar mai tare decât atât mă miră felul în care alege culorile. Desenăm cu ambele mâini, deci cu doua culori simultan, pe care mi le și spune, acum că le-a învățat pe nume. Asocierile sunt de genul: maro și galben, roz și roșu, albastru și bleu, roșu și verde, verde și maro... sa ne întelegem, noi eram încântați că mănâncă atunci când desenează, nu prea ne-am batut capul cu asocieri si teoria culorii, dar ce să vezi, s-a descurcat singur.
Piticul promite! Speranța mea să ajungă fotbalist pentru a plăti creditul la casă se naruie pe zi ce trece... Ce bine!:))
Desenez și mai am și dinți. Pachet complet.

Da, în dreapta pozei este steaua piticului:))

Artiștii și toanele lor