sâmbătă, 3 decembrie 2011

Un an plus o zi

Acum 1 an, la ora asta dormeam dus. Stătusem până la 5 dimineața, ba pe canapea, ba în bucătarie fumând, ba în pat încercând să nu mă ridic din 5 în 5 minute în picioare, șă țopăi de fericire. Eram tată. Toate trăirile mele erau duse la extrem. Eram mai fericit ca oricând și în același timp mai panicat ca niciodată. Anca era în spital și își revenea. O doamnă foarte simpatică o tăiase pe burtă (multumesc doamna Dr. Constantin). Rezultatul era atât de mic și de fragil. Oare o să mă descurc? Oare o să ne descurcăm? Sunt tată! Sunt tată! Sigur ne descurcăm! Și tot așa, ciclic, timp de câteva ore bune se învărtea lumea mea.
Acum un an, l-am ținut pentru prima dată în brațe pe Andrei și am visat cu ochii deschiși la ziua de azi.
După primele trei luni în care fiecare secundă treaz părea o oră și fiecare oră dormind părea o secundă, totul a început să se schimbe cu o viteză uimitoare.
Întâi ne-am întors, apoi ne-am ridicat în fund, apoi ne-am târât, după aceea de-a bușilea și acum în picioare, de cursă fooooarte lungă. Merg mult ținut de mânuță și chiar câțiva metri singur singurel. Întâi am zis tea și apoi chi, ta-ta, apa, ma-ma,po-pi, acum știm cum face calul, șarpele, vaca (câteodată), cuțu ham și mai nou leul (e incredibil de amuzant) strigăm după mama, tata, bunici.
Avem un an iar nouă, mândrilor părinți, nu ne vine să credem. Când și cum a trecut?
Am crezut că asta este cea mai importantă realizare din viața unui om cam de când aveam "fro" 14-15 ani. După un an de zile, m-am convins. Asta trebuia să fiu. Nu doctor, nu aviator, nu pictor. Trebuia să fiu Tată.
Nu cred că v-am mai spus de câteva luni dar: Am băiat mare! Are 1 AN și o zi și sunt cel mai fericit om din univers!

Demult...
tare demult.
Acum...

acum sunt mare!









vineri, 2 decembrie 2011

LMA, take2

Astăzi împlinesc 1 an! Nu știu exact ce-nseamnă, dar adulții ăștia fac mare caz - cred că-i important...




Acum, cât încă e devreme și liniște, să mă ocup puțin de imaginea mea. Un băiețel așa mare ca mine știe să-și perie singur părul. Înțelegi, Ursulețule?



P.S. La mulți ani, minune! Pe mami și tati nu-i încap cuvintele... Să știi doar că vom fi aici, lângă tine, întotdeauna!