miercuri, 22 mai 2013

Stop cadru

Îl trezesc la 17.00 din somnul de prânz, iar a adormit la 15.30, deși era în pat de la 14. Dar, na! Așa e când ai de cântat, de recitat, de numărat degetele de la mâini și de la picioare, de vorbit cu mașinile din afișele de pe pereți, de recitat literele din aceleași afișe și, în general, de facut orice altceva, mai puțin să dormi. Îl trezesc ușor, ziceam, poate apucăm să mai dăm o tură și pe afară. Buimac, cu ochișorii încă nedeschiși bine, îmi povestește cum, de dimineață, a fost la bunica Ica, cum a cules piticele pe care le-a aruncat într-un lighean cu apă și cum ne-a stropit pe toți cu apa respectiva. Îl dezbrac ușurel, să-l schimb cu hainele "de afară".

- Ce ai pe burtică, mă întreabă, referindu-se la el și la burtica lui. (Încă vorbește despre el la persoana a 2a sau a 3a, pe sistemul "Andlei nu e cuminte")
- Nu știu mama, stai să vedem. Cercetez burtica: Nu-i nimic, mami, poate o scamă.
- O camă. A fugit!
- A fugit? Unde s-a dus, mama?
- La mol. 

luni, 20 mai 2013

"Și nu de duce pe noi în ipită / Cu mașina de la Tavi"

Latura creativă a copilului, moștenită probabil de la taică-su (întrucât io sunt cam la fel de "artistă" ca un buștean) se manifestă deja în câteva ipostaze. Avea vreun an și jumătate când l-am surprins prima oară jucându-se cu imaginația. Mai precis, s-a dus către un dulap din cameră, a mimat că ia ceva din el, apoi a venit cu mânuța întinsă spre noi și a depus "ceva"-ul în palma noastră.
Dar cea mai amuzantă fază creativă este atunci când își pune amprenta pe poezii și cântecele. De exemplu:
"Cod'ule, coduțule
Țe mai faci, dăguțule
Că de când nu ne-am văjut
Muuută v'eme a tecut
Cu t'enu pe șine!" (pentru profani, ultimul vers înseamnă "Cu trenul pe șine". Este felul invariabil în care recită Andrei "Revedere")

sau, seara la culcare, mai nou preferă să spună "Tatăl nostru", deși noi tot insistăm pe chestii mai copilărești, gen "Înger, îngerașul meu". Evident, chiar și rugăciunea e mai deosebită, pe la final:
"Și nu de duce pe noi în ipită
Cu mașina de la Tavi
Și (nu) ne ibăvește de cel rău
Amin!"

sau, la poezia cu pisicuța, zice mereu:
"Cum te luam, 
Te pe-pe-pe-pe-peptănam
Fundă loșie puneam", dar asta are legătură numai cu faptul că, atunci când a început să vorbească, dubla niște silabe în cuvintele (mai) lungi sunt complicate. A fost de-ajuns să ne vadă râzând, acum tot așa spune, deși "pieptănam" nu-i mai pune demult nicio problemă.

Concluzie de noapte

Ora 22.30-22.45.
Noi doi, părinții, în bucătărie.
Copilul, în pat de aproximativ o oră. A făcut liniște cam la 10 minute după ce am plecat noi de la el.
Se aprinde stația (baby monitor-ul) cu un fâșșșșș clasic.
Vocea de la celalalt capăt ne anunță: "Aaaaaaa, ai oboșit!"
Ne întoarcem la liniște.

vineri, 17 mai 2013

Nu stiu cum s-a întâmplat, dar s-a întâmplat!

De când Andrei a început să doarmă în "patul mae" m-am gândit, că mai devreme sau mai târziu, îl vom găsi pe jos.
Instinctul de conservare l-a păzit până acum. Nu se apropia de margine sub nicio formă. La început avea un fel de cazemată din perne, paturi și alte lucruri moi. După luni întregi fără incidente de gen ne-am mai relaxat și acum are doar o pătură, făcută sul, pe singura latură care a rămas liberă.
Azi noapte, trecând tiptil pe hol, prin fața camerei lui, am auzit un "buf" înfundat. Am intrat inainte să înceapă să plângă. Se chinuia cu toate puterile lui de pitic adormit să se cațăre la loc. A plâns un pic, am stat un pic, apoi toată lumea s-a culcat la locurile bine știute.
Discuție de dimineată:
-Bună dimineața tati, ce faci, ai dormit bine?
-Da.
-S-a întâmplat ceva azi noapte?
-Da.
-Ce s-a întâmplat tati?
-Ai căjut.
-Cum tati?
-.......
-Ai căzut din pat?
-Da.
-Tu știi cum s-a întâmplat?
-Așa, buff (îmi explică el, trântindu-se pe saltea). Și ai pâns așa: Heeee, heeeeee. Și avenit tati.
-Și după aia?
-Ș-ai dolmit cu Văduț (o jucărie de somn), cu ochii închiși.
-Te doare ceva, tati?
-Aaaaaaaa nuuuuuuu! (îmi explică el, începând să sară în pat cu nonșalanță)

Deci, este totul bine. Am căzut, ne-am ridicat. Mergem înainte, mai un plâns, mai un Vlăduț, dar esențial este că nu s-a speriat și nu, nu îi este deloc frică să facă flick flack-uri în pat, ca și până acum. Unde o fi totuși restul de cazemată...?

Vă prezentăm golanul în dimineața de după accident. Totul bine!