Yesterday's highlights

Tocmai terminasem baia, eu îl ștergeam în urechi, taică-su încerca să-i monteze pampersul pentru noapte. Andrei dădea din picioare și din mâini, nu stătea o clipă, încercând să ne scape ca să poată sări în pat în voie.
- Faci pișu, vei așezăm a oisă. (O minciună cât casa, tocmai făcuse pipi... În cadă, "a gau'a aia di acolo"!)
- Faci pișu, mama?
- Da, vei a oisă...
- Hai, nu mă-nnebuni! Chiar așa?!
- Seios!

Zece minute mai tarziu, prințul își bea laptele, sprijinit de mine. La un moment dat se oprește și zice ceva absolut neinteligibil.
- Ce spui, mama?
- .../'./@* pitoanele.*/?*
- Nu înțeleg, mama, repetă-mi, te rog...
- ...tati Aiec... pitoanele...
- Pistoanele, mama...?!? (nu vă șocați, copilul chiar știe câte ceva despre pistoane, carburatoare și alte chestii băiețești. A trebuit să-i povestim, pentru că e mare fan Cars și mașini, în general.)
- Da! Să câte tati... u'de... pitoanele... Noi ne uităm siderați unii la alții, mai săpăm după detalii cu câteva întrebări ajutătoare și, într-un final, îmi pică fisa:
- Să-ți cânte tati cu pistoalele, mama?! Cu haiducii?
- Da, răspunde piciul fericit, așa că tati se execută și restul serii s-a derulat pe "Amintire cu haiduci", cântat de noi pe două voci, ceea ce n-am mai făcut de hăăăt, tare mult timp. Cred că de-asta ne-a și surprins atât de tare cererea lui Andrei, n-aș fi crezut că-și amintește. Și-ncă cum! Știe și versurile!

Un pas mic pentru omenire...

Un pas mare pentru noi!
Aseară am ajuns la concluzia, sau mai exact, Andrei a ajuns la concluzia că:
"Adei face nani în patu' maie, cu ochii chiși."

Ne așteptam la asta. De sâmbătă tot cochetam cu ideea de a dormi în patul mare. Inițial am fost nevoiți, fiind pocniți de o răceală cruntă cu febră mare. "Tati Aiec" a dormit cu "Adei" în patu mare. De atunci, somul de prânz acolo s-a întâmplat. Duminică seara s-a culcat la el în pătuț, a îndrugat ceva de patul mare dar nu a insistat. Ieri in schimb a decretat:
"Adei face nani în patu maie!"
Andrei face nani singur în patul mare? Am întrebat noi, părinții întruchipării minione a independenței.
"DA!"
Bine!
Zis și făcut. Lăsat copilul în patul mare, ingrădit de perne si pături făcute sul, doar pentru ca subconștientul nostru să nu cadă din pat noaptea pentru că Andrei ar putea face tumbe peste "obstacolele" noastre.
Noaptea a fost absolul lipsită de evenimente. A tușit, s-a mai trezit, s-a culcat la loc.
De dimineață l-am găsit tot în pat, nu în sufragerie la jucării cum mă așteptam.

Victorie! Mai facem dacă mai vrea!

Vă prezentăm imagini cu "fortăreața" și locuitorul său, dis de dimineață:

Vecini de bloc

Andrei a aflat că nu suntem singuri pe lume, că sus și mai ales jos locuiesc alte persoane.
"Jioș.. tă doamna Chitecu." ceea ce este perfect adevărat, jos stă doamna Cristescu, căreia, pe acestă cale vreau să îi multumesc pentru faptul că nu vine la fiecare cinci minute la noi la ușă să ne roage să dăm copilul mai încet.
"Șuș... tă un vicin. Ae un băbăluș." până aici totul normal, sus, un vecin cu un bebeluș.
"Băbălușul eeee șupăat, Să-i dai, șă-i... să-i dai o jică-n guă!" Eeeee aici e partea interesantă. Nu m-am gândit că expresia "să-i dai în gură" cuiva poate avea conotații pozitive. Să-i dai un cap în gură, un pumn în gură, etc dar, vezi, copilul cu intenții bune și nealterat de societate s-a gândit: Să-i dai o zică(suzetă) în gură!
E un alt fel de "fight club". Abia aștept să văd filmul ăsta când va veni și următorul:))