Diferența dintre bine și...

Acum trei zile am inițiat un nou proiect: Andrei, Tata și Chiftea, în același timp afară. Eu știu că nu pare complicat, dar este. Chiftea nu este cel mai ascultător câine din univers, ba din contră. Andrei nu este chiar cel mai linistit copil. Această combinație nu rezultă bine pentru Tata.

Contrar așteptărilor mele acest proiect a fos un succes. Chiftea a fost cât de cuminte se poate. Andrei a fost foarte liniștit și s-a concentrat pe plimbatul blănosului.

Undeva în spatele blocului vecin sunt două cățele maidaneze, denumite generic "fetele". Ele sunt în general prietenoase, dar din când în când nu prea îl plac pe Chiftea și îl mârâie în concordanță. Dupe ce i-au mârâit câinele, Adrei s-a supărat foc. "Maș! Maș! Amm, ticat! Amm, ticat!" (Marș! Marș! Ham stricat! Ham stricat!). 

Mie mi-a căzut falca. "De ce să fie tata cățelul stricat?! Cățeii nu se strică." Copilul îmi explică: "Amm  nu bun. Ticat." Deci opusul lui bun este... logic, stricat. 

După întâmplare am încercat să îmi aduc aminte de câte ori i-am spus lui Andrei cuvântul "rău". Păi... niciodată. Am verificat datele cu doamna. Nici ea nu ține minte să-i fi spus. În doi ani de zile n-am reusit să-i explicăm copilului că opusul lui bun este rău.

O fi bine, o fi... ticat, mai vedem.