luni, 27 iunie 2011

6 luni. By mami




Mă străduiesc să încep textul ăsta de mai bine de trei săptămâni... Zilele astea mi-am propus să-l termin și să-l postez înainte să facă Andrei 7 luni...

Luna a șasea a început în forță. Cu prima căzătură din pat (și singura, momentan)! L-am lăsat în patul mare, pe centru, înconjurat de perne și am plecat să-i fac lapte. Când puneam a patra măsură, l-am auzit. I-a luat mai puțin de un minut să ajungă la marginea patului, să împingă pernele și să ia primul contact full body cu parchetul... El urla, iar eu îl pipăiam și îl trăgeam de toate cele, să mă conving că nu și-a rupt nimic. Nu-și rupsese... Nici măcar vreun cucui n-a făcut, noroc că patul e jos... A urlat câteva minute bune, de panică, probabil și gata, asta a fost tot pentru el. Mie mi-a luat ore bune să-mi revină tensiunea la valorile obișnuite...






Tot luna asta am extins diversificarea. La șase luni, Andrei mânca două mese de băiat mare - una de fructe și una de legume, plus cereale (cu fructe și în laptele de seară). Mănâncă suc de mere, pere, morcovi, ananas. Nu i-a plăcut mango, nici banană. La capitolul legume papă cartof, morcov, albitură, dovlecel. Cam orice se poate transforma într-un piure cremos. Nu broccoli, spanac nici atât! Mesele astea se servesc numai cu lingurița (atât am insistat pe aspectul ăsta, încât acum nu-l mai pot convinge altfel. Am vrut să-i dau suc de fructe fără cereale, din biberon - nici o șansă. Na, mamă fixistă - copil încăpățânat!) în scăunelul de băiat mare, la bucătărie. Îi place foarte mult tot ritualul ăsta de masă. Îi place și să mănânce, până se plictisește, apoi trebuie să-l distrag cu diverse - cânt, ne jucăm de-a avionul, batem în masă cu diverse obiecte, etc. Da, știu, nu-i ok să-ți păcălești copilu’ să mănânce. Teoretic. Practic, nu-l pot lăsa doar cu 20-30-50 ml de mâncare în stomac. În plus, pediatra spune că în perioada asta bebelușii se dezvoltă foarte mult pe partea de motricitate, așa că vor constant să exerseze și să descopere. Deci, e ok să-i distragi. Iar prințul de Andrei oricum nu mănâncă, dacă nu vrea, pot io să fac și tumbe. La legume, mai ales, are un punct peste care am învățat să nu mai trec. Păstrează mâncarea în gură, apoi își întoarce capul stânga/dreapta total și depune discret mâncarea pe umărul de la body, exact acolo unde se termină babețica... De aceea constat că luna asta am consumat mai mult Vanish decât în ultimii 5 ani! Desigur, mai sunt și alte momente haioase la masă. De exemplu, când strănută exact după ce a luat o linguriță plină. Sau când îmi dă peste mână, iar eu am pregătită, ce să vezi, o linguriță plină. Sau când scuipă/suflă în clipa în care tocmai i-am băgat în gură, ați ghicit, aceeași linguriță plină. Deci, da, ne distrăm de minune. (pe bune, chiar e amuzant, atunci când înveți să nu mai iei lucrurile prea în serios. Și nu le mai iau în serios pentru că plodul este mai mult decât în grafic cu dimensiunile - 68 cm și cam 7.500g, la șase luni).






Luna asta, Micul Prinț a venit pentru prima oară La Conac, reședința de zile libere și frumoase a clanului. A dormit afară, la aer, ziua. Și cuminte și liniștit noaptea, la căldura focului din sobă. A ascultat cu atenție multele păsări ce cântă în grădină și a privit uimit cum se mișcă frunzele copacilor în bătaia vântului. A făcut grătar cu tati, la el în brațe. Aproape de iarbă și de pământ, a fost vesel ca de-obicei, demonstrându-ne din nou că este un copil foarte adaptabil!








Tot de luna asta avem Manduca, o super achiziție care ne-a scos cu bine din multe crize și crizuțe, cauzate de oboseală mare sau de dureri de dinți. Andrei iubește să fie purtat în Manduca, îi place să cerceteze lumea de la înălțime și adoarme fără fente atunci când obosește. Manduca ne este dragă și foarte utilă, o recomandăm cu căldură celor ce vor să-și poarte odraslele. Și mulțumim mult Cristinei și soțului ei, plus felicitări pentru modul în care au ales să “facă afaceri”, sunt rari oamenii ca ei!

O treabă foarte haioasă pe care a descoperit-o Andrei luna asta este “the porno star move”. Ceva ce mie și lu ta-su ne întărește convingerea că piciul va ajunge stripper sau gigolo sau ceva asemănător... :) O treabă care a făcut-o pe bunica mică să se întrebe, mai mult șocată decât amuzată, “De unde o fi învățat copilul să facă așa?!” Este vorba despre o mișcare de șold(uri), de jos în sus, pe care plodul e repetă insistent, mai ales atunci când e-n fundul gol, cu o expresie tare șmecherească pe figură. Stă pe spate, se sprijină în umeri și-n călcâie și ridică bazinul la nesfârșit...
Și pe cât de șmecher pare când face asta, pe atât de inocentă și bebelușească îi e mutrița atunci când cântăm la lampă. O altă invenție de-a noastră, să cânți la lampă înseamnă să bați cu degetele în abajurul sau piciorul lămpii înalte de lângă pat, cu scopul de a capta atenția copilului și a-l împiedica să adoarmă după masa de seară, înainte de a face “bâc”... Așa a-nceput. Acum, e un adevărat ritual, pentru că Andrei așteaptă să-i cânți la lampă după ce mănâncă. Și a trecut de la fascinație la amuzament, mai ales că de-0 vreme cântă și el la lampă. Scoate sunete vesel-mormăite, în timp ce fie trage de abajur în toate direcțiile, fie se prinde de piciorul lămpii cu mâini grăsune și băloase.
Așa suntem la 6 luni, aniversare pe care am sărbătorit-o împreună cu toți bunicii, cu tort, grătar și tot tacâmul. Suntem veseli și foarte interactivi, dormim în continuare toată noaptea și din ce în ce mai puțin ziua, ne trebuie musai companie și stăm perfect în fund.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu