Am depășit cu un kilogram greutatea de la naștere! A fost mai greu decât ne așteptam și, ca întotdeauna, ultimile zile au fost cele mai grele. Acesta este și motivul pentru care am întârziat cu postarea atât de mult (aveam multe lucruri neplăcute de spus la adresa medicilor și comunicării lor deficitare cu pacienții). Dar, să vă povestesc:
Vinerea trecută era o vineri normală, așteptam weekend-ul să facem muuulte lucruri toți trei. Tot atunci era programată vizita grasului la medic. Anca s-a dus cu el, eu fiind la serviciu. Acolo ea a aflat, într-un mod foarte brutal, că grasul nu este atât de gras cum ni se părea nouă. Medicul a anunțat-o pe mami, foarte panicată, că piticul nu a crescut destul de mult în greutate și că trebuie neapărat și foarte urgent să consultăm un alt medic. Speriată de reacția doctorului, Anca a pornit spre a doua consultație. Acolo a întâlnit un medic pediatru cu picioarele pe pământ, care i-a spus că piciul este foarte ok, exceptând greutatea care este puțin cam scăzută, dar nu alarmant. A întrebat-o de mesele grăsunului, cum se desfășoară ele și ne-a sugerat să îi schimbăm puțin programul. Când am ajuns acasă, am găsit-o pe mami îngrijorată de toate lucrurile pe care trebuia să le facem. Trebuia să îi dăm piticului mese alternative de lapte de sân si formulă care să dureze maxim 40 de minute, pentru a reduce durerile de burtică cauzate de întâlnirea nefericită a laptelui parțial digerat, de la începutul mesei, cu cel proaspăt de la sfârșitul acesteia. Am trecut în “defcon 2” și am făcut ședință. Am ajuns la concluzia că ar trebui să încercăm să îi dăm mese de maxim 40 de minute, dar numai cu lapte de sân, fie el direct de la sursă, fie din biberon. Masa integrală de formulă mi s-a părut o idee nefericită pentru că, în timp, aducea renunțarea la sân. A fost una dintre cele mai grele decizii pe care le-am luat de când îl avem pe pici. Noi am mai avut o experiență negativă cu alăptatul exclusiv la sân, când l-am adus din maternitate și a scăzut în greutate.
Zis și făcut. Sâmbătă a fost prima zi a noului program. Cum zicea Dumitru Almaș în Povestiri Istorice : “A fost o zi mohorâtă pentru armata română.” Piticul era obișnuit să manânce cam o oră și jumătate cu pauze de jocuri și “bâc-uri”. Jumătate de oră era mult prea puțin pentru prințul cel leneș și cum cantitatea de somn este direct proporțională cu cantitatea de lapte, dormea puțin și plângea mult. Este groaznic să îți vezi copilul plângând de foame. Anca era și mai “bine dispusă”. Am reușit să îi mai ridic moralul cu o cantitate considerabilă de ciocalată albă, bomboane Rafaello și o oră și jumătate de somn.
La sfârșitul zilei piciul a luat 10 grame.
Duminică a fost mai liniștit. Se mai obișnuise cu programul cel nou. Sugea mai bine și mai repede, nu se mai culca atât de des la sân. Am fost optimiști. Seara ne-am cântărit, am scăzut cu 10 grame. Eram în punctul zero.
Ieri a fost și mai cuminte. A supt bine. Ne-am întălnit din ce în ce mai rar cu “sad emoticon” (mie mi se pare că, exact înainte să plângă, seamănă foarte mult cu emoticonul supărat de la messenger).
Seara, a urmat cântarul. Șoc: plus 80 de grame! Cum media de creștere a greutății este de 25 de grame pe zi, “ne-am atins și depășit planul”. Cu chiuituri am stabilit că “Operațiunea Numai Sân” este un succes. Sperăm să rămânem la această concluzie.
Tati cel relaxat și mami cea fericită va șteaptă cu o nouă postare, cât de curând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu