Grasul (3.700 kg, ieri) are doi noi prieteni: pe Zica-Suzica Tâmpițica, care ne ajută să trecem peste perioadele grele din viața noastră, când ne doare burtica și suntem supărați nevoie mare. Este “Tâmpițica” pentru că nu știe să stea la locul ei, în guriță, când piticul se plictisește un pic, dar nu chiar de tot, de prezența ei. A mai apărut și Teo, un pisoi de pluș cu un cerculeț zonăitor pe care piciul îl plesnește, cu dragoste, în momentele de relaxare din pătuț.
Aici Unghiuță dormea cu spatele la Theo:
Să începem cu evenimentele marcante:
Ai o buză, dă-mi-o mie!
Unghiuță a început să apuce lucruri, deliberat și foarte hotărât. Până acum apuca diverse degete care îi ieșeau în cale și, uneori, păturica. Acum am diversificat atât de tare încât într-o seară, când mă pregăteam să îl așez în cădiță și m-am aplecat să îi dau pupicul de început, m-a apucat foarte hotărât de buza de jos, fără urmă de remușcare sau intenție de a-i da drumul. Declar pe propria-mi răspundere că buza este încă intactă și așteaptă o nouă întâlnire cu mânuțele apucătoare.
Norocosul
În jurul Crăciunului a fost la noi în familie o agitație maximă, nu din pricina pregătirilor, ci din pricina constipației. Grasul a fost constipat și implicit mârâit nevoie mare (și la propriu și la figurat). Totul a durat până într-o noapte când am rupt “lanțul slăbiciunilor” și am “norocit” un pampers până la refuz și chiar mult peste. La lumina zorilor am descoperit că s-ar putea să avem lângă noi un mic Ogică pentru că băiatul nostru a reușit, prin necunoscute mijloace, să își pună “norocel” chiar și în păr, pe una dintre tâmple. Make-up artist-ul lu’ tata!
Cuuuuuu!
De când am devenit mai activi, am dezvoltat si vocabularul. Am descoperit că un sunet amuzant foc se aude din pătuțul piticului din când în când, printre zornăiturile lui Teo, asemănător cu chemările porumbeilor. Trebuia să facă ceva să se înțeleagă cu sărmanul Teo. Numai bătaie și nici o vorbă bună nu se face!
Cu piciul la purtător.
După cum vă povesteam, piticul a primit un sling de Crăciun. Slingul a fost pregătit, spălat, călcat, studiate instrucțiunile de utilizare și ne-am hotărât să luăm grasul la purtător. Elanul meu a fost repede înfrânat cand am descoperit că, din pricina ursonului gigantic, nu îmi pot da seama cum stau piciorușele și mânuțele piticului. Așa am amânat eu plimbarea cu slingul. Într-o zi, în “perioada constipată”, când eram la muncă, mami a rămas fără tactici de liniștire, așa că s-a gândit că o plimbare cu slingul nu are cum să strice. Și așa piticul s-a plimbat cu slingul prin casă și a reușit să adoarmă. Mami+sling+colici=love sau, mai exact, somn. Am fost puțin gelos că nu eram de față, dar am văzut poze.
Ș-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povești așa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu