Am aflat vineri ca Unghiuță a pierdut în greutate. Nu am vrut să povestesc despre asta în postul de ieri pentru că era un post aniversar și vesel.
Nu a fost chiar cea mai liniștitoare veste, mai ales pentru că nouă ni se părea că piciul s-a mărit și pe lat și pe lung. A venit asistenta cu cântarul și ne-a dat vestea cea proastă. -150 de grame față de greutatea de la externare. Am vorbit cu medicul pediatru care ne-a spus să monitorizăm greutatea copilului și dacă nu ne îngrășăm 25g pe zi să recurgem și la formulă (lapte praf). Am trecut peste vestea proastă și am început să ne întrebăm cum să rezolvăm problema monitorizării greutății pentru că noi ne-am gandit să nu cheltuim bani aiurea pe un cântar, mai ales că prețurile nu sunt dintre cele mai prietenoase. Toată lumea cu care am vorbit despre cântare de bebei ne-a spus că e inutil și că ei au cântărit copilul de 3 ori.
Util, inutil, trebuie să facem rost de cântar. Și dă-i și sapă pe net după oferte, prețuri, diponibilitate, stocuri. Nimic foarte “în buget”. Căutări și mesaje pe okazii, mesaje pe facebook...
Azi de dimineață am aflat că Maria, o prietenă, ar putea să ne împumute unul marți.
În același timp, m-a contactat un tip care avea un cantar pe okazii, dar postat ca licitație care se tremina în șase zile, și mi-a spus că e ok prețul pe care l-am oferit eu și ne putem vedea azi, la prânz, să îl iau.
Uite-așa avem și o frumusețe de cântar Tefal, util pentru că am început monitorizarea piciului. Azi avea 3160 g. Hai băieții, mâine 3190, luni campionatu’!
P.S. Multumim pentru tot, Maria!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu