Unde să naști și de ce

Postul ăsta nu e despre copil, ci despre nașterea lui. Nu am fițe, pentru că nu sunt genul și nici n-aș avea bani să-mi susțin fițele. Cu toate astea, am născut într-o clinică privată. Scriu asta pentru că, înainte să nasc, am căutat de bezmetică pe net păreri și impresii de la oameni care au născut în spitale particulare și n-am găsit mare lucru..., poate o ajuta pe cineva vreodată. Deși nu ne permiteam financiar, consiliul de familie extins a decretat că se poate și trebuie să nasc la particular. M-am opus inițial, mi se părea un moft și găseam că sunt lucruri mai importante de făcut cu banii ăia. M-am răzgăndit pe finalul sarcinii din următoarele motive:
1. Medicul meu (dr. Roxana Constantin, un OM deosebit și un profesionist desăvârșit, inclusiv pentru că își recunoaște limitele și pentru că știe să comunice cu pacientul) mă putea asista la naștere într-un spital de stat proaspăt renovat, dar unde infecțiile cu diverși streptococi erau în floare. Sau într-un spital particular. La vremea aceea, nu am auzit niciun pacient care să fi ieșit din spitalul de stat fără nicio problemă, deși majoritatea erau chestiuni minore. Eh, mici infecții, de obicei la copii...
2. Greața pe care mi-o provoca ideea de a mă ruga umilă de personalul medical să... își facă treaba! Și convingerea fermă că, indiferent cât dai, oricum vei rămâne cu amintiri neplăcute, pentru că “sistemul” abrutizează și cei mai bine intenționați dintre oameni. La urma urmei, este o meserie de vocație, dar vocația nu ține de foame...
3. Episodul Giulești. Eram gravidă în 7 luni când s-a-ntâmplat. În cinci ani petrecuți într-o redacție de știri tv vezi multe și te bătătorești, dar nu atât cât să nu te mai impresioneze așa ceva!

În concluzie, bine am făcut! Nu numai că nu regret, ci sunt hotărâtă să repet operațiunea și dacă va apărea cândva bebe no. 2. N-aș putea spune că să naști la privat e o revelație, este doar o experiență normală. Dar e o revelație în comparație cu ce se întâmplă în spitalele de stat. Nu ești tratat ca un rege, ci ca un om. Personalul medical este nu doar competent, ci și atent și amabil. Cea mai acră dintre asistente îți zâmbește. Forțat, dar zâmbește... Iar despre departamentul de neonatologie, numai de bine! Teoretic, ai posibilitatea să lași copilul în mâinile lor tot timpul petrecut în maternitate (ați fi surprinși să aflați câte mame vor să facă asta, pe motiv că nașterea le-a epuizat...) Practic, ți se explică destul de clar că nu e foarte indicat să uiți de copil, că trebuie să petreci timp cu el, că trebuie să-l alăptezi, trebuie să înveți să-i schimbi scutecul, să-i faci baie, să-l liniștești când plânge, etc. Pentru că este normal. Nu cad nici în cealaltă extremă, de exemplu pe mine nu m-au lăsat să țin copilul în rezervă mereu, așa cum aș fi vrut, motivând că trebuie să mă refac și să mă odihnesc, să mă pregătesc pentru greul de acasă. Asistența medicală este non-stop. În sensul că poți să suni la oricare dintre departamentele de ginecologie sau neonatologie și să soliciți ajutor de orice fel (de la analgezice pentru tine până la un sfat despre cum să oprești sughițul copilului...), la orice oră din zi și, mai ales, din noapte, fără să ai vreo clipă senzația să deranjezi sau că tocmai ai trezit pe cineva din somn... Un medic sau o asistentă (în funcție de ce problemă ai) vine repede să te ajute. Beneficiezi de suport pentru alăptare. Asta înseamnă că o asistentă stă cu tine cel puțin la primele ședințe de alăptare, îți arată ce să faci și cum trebuie să manevrezi copilul, verifică dacă piciul trage cum trebuie și, poate chiar mai important, ești mereu încurajată, ceea ce pentru mine a fost capital în zilele alea.
De acasă nu trebuie să-ți aduci nimic, în afară de buletin. Teoretic. Practic, eu mi-am luat niște elastice de păr, sutiene pentru alăptat și trusa de frumusețe (gel de duș, demachiant, creme, pastă de dinți, etc). M-aș fi descurcat și fără trusă, îți dau ei chestiile basic. Mâncarea e tot de la ei și e ok. Mda, ziceam c-o să fiu scurtă...:)))
Să rezum, totuși: cei mai bine cheltuiți bani ever au plătit o naștere prin cezariană și 6 zile în maternitate. Ne-am întors acasă sănătoși, optimiști și pregătiți, inclusiv tati care, în timplul vizitelor la spital, a învățat cot la cot cu mine cum se schimbă plodul, cum i se face baie, cum se șterge în urechi, la ochi, etc. Postul ăsta nu e despre copil, dar totul la noi are lăgătură cu el, așa că iată și fotografia (făcută în maternitate, când piciul avea 2 zile) care i-a adus lui Andrei porecla Pisica Lăpticioasă...




P.S. Am născut la Medlife, a costat vreo 2000 de euro...
Mulțumesc din nou membrilor consiliului de familie extins (se știu ei care sunt...) pentru generozitate, pentru grija pe care ne-au purtat-o atunci și iubirea dintotdeauna!