Andrei este o minune de copil. Este unul dintre cei mai cuminți copii pe care i-am întâlnit. Înainte de a se naște, eram puțin speriați că nu va dormi pentru că și eu și Anca am fost niște copii foarte energici. A venit Andrei și ne-a demonstrat că nu e chiar așa. A dormit, a mâncat, nu a fost foarte supărăcios (exceptând perioadele de colici). Da, timpul este foarte bine ales. Și acum doarme... noaptea. Ziua, în schimb, este cel mai energic copil pe care l-am văzut. Se joacă, se agită, a început să se întoarcă (numai de pe burtă pe spate, miscarea inversă fiind un pic mai complicată și solicitantă) și nu prea mai doarme. În schimb, a devenit supărăcios (nu zic ofticos pentru că se supără mami, bunica mare, bunica mică,...). Se joacă până când nu mai are energie și atunci (nu, nu se culcă așa cum fac alți copii de vârsta lui) începe supărarea. Devine mârâit și mârțâit de supărare. Vai, nu mai pot să mă joc, ce jale și ce durere, vai, vai! Abia după o partidă bună de supărare adormim, de obicei asistat de noi și, mai ales, de brațele noastre. Partida de somn durează între 10 și 30 de minute după care începe din nou distracția. Și tot așa, ciclic, până la băița de seară după care băgăm somn pâââânăă dimineața.
Andrei este o minune de copil! Este cel mai cuminte dar si cel mai vioi copil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu