luni, 4 februarie 2013

Un pas mic pentru omenire...

Un pas mare pentru noi!
Aseară am ajuns la concluzia, sau mai exact, Andrei a ajuns la concluzia că:
"Adei face nani în patu' maie, cu ochii chiși."

Ne așteptam la asta. De sâmbătă tot cochetam cu ideea de a dormi în patul mare. Inițial am fost nevoiți, fiind pocniți de o răceală cruntă cu febră mare. "Tati Aiec" a dormit cu "Adei" în patu mare. De atunci, somul de prânz acolo s-a întâmplat. Duminică seara s-a culcat la el în pătuț, a îndrugat ceva de patul mare dar nu a insistat. Ieri in schimb a decretat:
"Adei face nani în patu maie!"
Andrei face nani singur în patul mare? Am întrebat noi, părinții întruchipării minione a independenței.
"DA!"
Bine!
Zis și făcut. Lăsat copilul în patul mare, ingrădit de perne si pături făcute sul, doar pentru ca subconștientul nostru să nu cadă din pat noaptea pentru că Andrei ar putea face tumbe peste "obstacolele" noastre.
Noaptea a fost absolul lipsită de evenimente. A tușit, s-a mai trezit, s-a culcat la loc.
De dimineață l-am găsit tot în pat, nu în sufragerie la jucării cum mă așteptam.

Victorie! Mai facem dacă mai vrea!

Vă prezentăm imagini cu "fortăreața" și locuitorul său, dis de dimineață:





Vecini de bloc

Andrei a aflat că nu suntem singuri pe lume, că sus și mai ales jos locuiesc alte persoane.
"Jioș.. tă doamna Chitecu." ceea ce este perfect adevărat, jos stă doamna Cristescu, căreia, pe acestă cale vreau să îi multumesc pentru faptul că nu vine la fiecare cinci minute la noi la ușă să ne roage să dăm copilul mai încet.
"Șuș... tă un vicin. Ae un băbăluș." până aici totul normal, sus, un vecin cu un bebeluș.
"Băbălușul eeee șupăat, Să-i dai, șă-i... să-i dai o jică-n guă!" Eeeee aici e partea interesantă. Nu m-am gândit că expresia "să-i dai în gură" cuiva poate avea conotații pozitive. Să-i dai un cap în gură, un pumn în gură, etc dar, vezi, copilul cu intenții bune și nealterat de societate s-a gândit: Să-i dai o zică(suzetă) în gură!
E un alt fel de "fight club". Abia aștept să văd filmul ăsta când va veni și următorul:))

marți, 15 ianuarie 2013

Altruism

Andrei se învârte prin casă, în timp ce, teoretic, mă ajută să îi strâng hainele...

- Ai vea șă peci...
 După 10 secunde, mai hotărât:
- Ai vea șă peci!
- Ai vrea să pleci, mama?
- Da!
- Unde vrei să te duci, mama? Ai treabă?
- A magagin.
- La magazin, dragule? Ce să faci acolo?
- Șă cupeie.
- Să cumpere? Cine să cumpere, iubire?
- Adei. Adei șă cupeie...
- Tu să cumperi? Ce vrei să cumperi, mama? Ai nevoie de ceva?
- Să cupeie be'e Adei. Păt'u tati Aiec. Să biea tati Aiec be'e. De a magagin!

Menționez pe această cale că niciodată, dar absolut niciodată nu i-am spus copilului că mergem la magazin să cumpărăm bere sau că altcineva face asta...

joi, 20 decembrie 2012

Cum îi lași nesupravegheați...

Imediat uită de toate înțelegerile anterioare!
Ieri dimineață las copilul 2 minute să vin să îi pun apă în cănuță și când mă întorc, ce să vezi, Andrei răsfoia de zor Istoria Artei.
"Păi e frumos măi tată!? Păi n-am zis că facem altceva? Că punem mână de la mână si plătim casa până ajunge tata la azil?" El nimic și nimic.
"Bine măi tată. Hai că o platim noi si p'asta. Da io vreau un portret frumos să-l agăț deasupra patului!"

miercuri, 19 decembrie 2012

Despre plusul din "noi3plus"

Este băiat. Sigur. Are 17 săptămâni, 209 grame și se va alătura găștii noastre pe la sfârșitul lui mai. Se va numi probabil David, e ceva magic de tot în apariția lui.
Deocamdată se cheamă Bebe. Un bebe foarte energic, pe care l-am simțit mișcând pe la 13 săptămâni (da, știu că-i foarte devreme, dar ce să fac dacă chiar l-am simțit?!). Un bebe care a trecut cu bine toate testele și ecografiile de până acum. Și, so far, o sarcină la fel de ușoară ca și prima, fără grețuri, fără niciun alt simptom neplăcut, în afara oboselii și a unui ușor disconfort în zona cicatricei de la Andrei.


Andrei știe despre bebe (a aflat cam în același timp cu tati :D), știe că-i acolo, în burtică și are deja sentimente contradictorii pe tema asta. În fiecare seară, înainte de culcare, ne dă pupici de eschimos mie și tatălui lui. Apoi, îmi ridică tricoul și-și freacă nasul de burta mea, pe urmă îl "mângâie" pe bebe. Adică, îmi dă câteva palme peste burtă, nu suficient de tare cât să mă doară, din fericire. Bunica Mică l-a întrebat pe Andrei unde e Bebe. I-a zis "A mami în bută". L-a întrebat și ce face Bebe acolo. I-a zis că "Face nani c'ochii chiși!"Asta-i partea frumoasă. Cealaltă... constă în faptul că, dacă se întâmplă să-i atrag atenția să nu mai dea din picioare, că l-ar putea lovi pe Bebe, răspunde hotărât "Nu bebe!", ceea ce s-ar traduce cu <Nu-i niciun bebe!> / <Nu mă interesează de bebe!> 
Evident, nu-l invocăm pe bebe drept motivul pentru care nu-i îndeplinim lui dorințele. Nu-i spun "Nu te pot lua în brațe, pentru că-l car și pe bebe în burtică." N-am încercat și nici n-o s-o fac, sper. Sunt sigură  că n-ar ieși bine, mai ales că cei doi ani proaspăt împliniți ai lui Andrei își arată colții din plin, deja.  Despre The terrible twos, cu altă ocazie...

So, to sum up: suntem 3, spre 4. Încântați și fericiți, în ciuda surprizei inițiale. Parțial conștienți de ce ne-așteaptă. Privim viitorul cu optimism și mult umor. La noi s-a demonstrat că asta e întotdeauna cea mai potrivită perspectivă. 

luni, 17 decembrie 2012

De vorbă cu televizorul

Andrei stă pe oliță și se uită la Train, pe Duck TV.

"T'enu... Coboa'ă nenea!
A...
Tî, de a Tata...
Mî, de a Mama... (era N, dar ce mai contează?!)
Un chine 'am (un câine ham)
Și 'oata de a t'en!"

:D

joi, 13 decembrie 2012