Ieri îl îmbrăcam pe Andrei, să mergem în parc. În timpul ăsta, aveam o conversație “serioasă”, ca de obicei. El era încântat că ieșim afară, eu eram într-o superdispoziție pentru că am (re)început diversificarea și totul merge nesperat de bine, deocamdată.
- Mami, tu ești așa un băiețel adorabil, mami...! Mami e așa de fericită că te-ai făcut măricel, uite, mă ajuți să te îmbrac (când e în toane foarte bune împinge singur mâna prin mânecile diverselor textile, în loc să mă certe și să opună rezistență, cum face de obicei) și de-acum papi și mâncare de copii mari, nu doar lapte și e așa de frumos și de ușor să fim împreună și să te îngrijesc, că mami chiar se gândește să-ți facă repede un frățior sau o surioară... Ce zici, mami, vrei o surioară cu care să te joci și pe care s-o tragi de păr?
- Dă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu