Cea mai bună lună, de departe. Cu toate că a început mârâiala dințișorilor. Andrei e vesel și foarte activ, se joacă non stop. Doarme în continuare toată noaptea (cu excepția a două nopți consecutive, când s-a trezit pe la 4-5, încă nu ne-am prins de ce...). Doarme și ziua, cam 3 ore, în reprize, o altă mare realizare. Și a început să doarma ziua chiar la el în pat și parcă nu mai trebuie să folosesc un milion de trucuri să-l adorm. Sau poate doar m-am obișnuit. :)
Suntem peste grafic cu dimensiunile. La sfârșitul lunii a cincea, Andrei avea 67cm și 7080g, ceea ce înseamnă că, în sfârșit, am recuperat urâcioasa de greutate - suntem chiar peste!!! E mult mai bine coordonat, întinde mâna după lucruri, trece jucăriile dintr-o mână în cealaltă foarte ușor și are o pasiune cu perdelele și draperiile. De fapt, la el în cameră nu e fir de praf pe textilele amintite, pentru că puștiul le scutură de zor de fiecare dată când ajunge la ele. După care încearcă să și le bage în gură, evident! Bagă orice în gură și se supără tare când diverse jucării nu încap acolo, pur și simplu! :D
Îmi propusesem luna trecută să socializez mai mult copilul, să se familiarizeze cu zgomote și voci diverse. Prin urmare, luna asta Andrei a fost cu noi prin malluri, la cununie, în vizită la prieteni, la toți bunicii, la cumpărături, etc. Și a devenit mult mai relaxat cu străinii, mi se pare.
Râde în hohote! Hohote adevărate, nu tentativele din luna trecută. Râde când îl gâdili, când ajunge în preajma lui Chiftea, când se joacă “bau” cu cineva care-i place, râde la unele jucării sau la desenele de pe pereți, râde când vine tati de la serviciu.
Vorbește pe limba lui oricând, cu oricine sau cu orice îl inspiră. Are tonalități diferite, te și ceartă dacă ceva nu-i convine! Silabisește da, de, bu, ghe, am, cică a zis ma si ama, deși eu nu l-am auzit. Și da, încă scuipă! :D
Adoră etichetele! De la jucării, de la păturici și hăinuțe, de la scutecele de muselină de la Ikea, de la pernele pe care mă sprijin când îi dau lapte. Dacă vede o etichetă, e musai să ajungă la ea. Se agită în brațe și cere insistent și vocal “îîîîî”, până îl duc aproape de ea. O prinde cu mânuțele, o pipăie, o studiază cu mare atenție, cu “heeeee”-uri și “mîîîî”-uri, o încearcă dacă foșnește și, evident o bagă în gură. Uneori am impresia că eticheta jucăriei îl captivează mai mult decât jucăria în sine.
Și îi place mult să-i cânt (?!?), mereu i-a plăcut. Hitul lunii ăsteia a fost “Aseară ți-am luat basma”, eventual cu pocnit din degete pe ritm sau bătut din palme. Tare mult i-a plăcut, astfel încât m-a și acompaniat uneori, pe limba lui. :) Când era mic de tot, îl linișteam fredonând meledia din genericul vechii Telecinemateci și mânca pe Valurile Dunării... Daaa, sunt o mare cântăreață. :D Uneori, pe cuvânt, mă doare gâtul de la atâta cântat și-mi amintesc de colegii Luciana și Nelu, cum cântau ei în serile de weekend în redacție, pregătindu-se de Karaoke...
Iar noi, părinții, suntem fericiți și relaxați. Deja avem dialoguri care încep cu “Îți amintești când...?”, “Mai știi cum...?”, “Ți-aduci aminte că...?” referitor la copil, semn clar că Andrei crește. În aceste condiții, mami nu poate fi decât încântată și recunoscătoare pentru copilul sănătos, vesel și cuminte pe care l-a primit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu