marți, 10 aprilie 2012

Magie, va spun...

Am fost la AFI cu Moamoa si cu Tatchi sa il cautam pe "iepurasul de paste". Eu nu stiu cine este iepurele asta dar, ce sa-i fac, m-am dus. Nu ma asteptam la cine stie ce de la excursia asta, dar acolo am vazut ceva magic. Nici nu stiu cum sa va explic... Era asa niste apa... Zbura ca pasarea... Era... Era magic! Stati sa vedeti:

miercuri, 4 aprilie 2012

Primavara, la tara

Am fost la tara in weekend-ul ce tocmai a trecut. A fost prima data pe anul in curs si prima data de cand Andrei a depasit un an. A fost distractiv, mai mult frig decat cald dar a meritat. Piticot a stat mai mult afara decat in casa, infofolit dar afara si a mancat primul copan la gratar cu mana lui. Bunica Buf a primit si ea copan (de la nepotul venerat). Tata a descoperit ca leaganul productie proprie nu " a ramas mic" si cel mai important Mami a convins copilul ca ea nu este "aaaa" asa cum o striga Andrei pana acum ci Mama. Da, Piticul spune mama, de fapt "Moa-Moa", des si cu adresa. In ziua in care s-a produs evenimentul Mami nu a atins pamantul, levita de fericire, ceea ce a fost foarte bine pentru ca in prima noapte Andrei ne-a facut o surpriza prin faptul ca nu a vrut sa doarma si noi, care ce sa vezi, voiam, a trebuit sa avem acelasi program. Daca-i musai, cu placere. Astfel la sedinta de familie de Duminica seara din Bucuresti, stateau cei doi parinti si se minunau cu reuseste el, mini-omuletul, sa sterga cu un Moa-Moa bine plasat o noapte de nesomn.

O mare "trilema"

Din greseala si fara sa imi dau seama mi-am pus fiul in fata unei dintre cele mai mari probleme ale umanitatii: am doua manute si trei creioane, cum procedam. Asta am facut. I-am dat piciului trei creioane pentru a desena cu ele neinchipuindu-mi ca 10 minute dupa aceea vom avea marea problema de "combinari de 3 luate cate doua", nici macar una multumitoare. Si lua cate un creion in fiecare manuta dar unul ramanea, si atunci il lasa pe cel din dreapta si il lua pe cel de pe masuta dar, unul tot ramanea de izbeliste si tot asa si tot asa pana s-a enervat si le-a aruncat pe toate trei. Dupa ce le-a primi inapoi a incercat sa ia cate doua in mana dar, ce sa cezi, nu putea desena cu doua creioane simultan. Pana la urma a gasit soluti: mi-a oferit mie unul si s-a apucat Tata de desenat. De cand cu aceste activitati tata si-a exersat desenatul cu stanga( pentru ca in dreapta se afla lingurita cu mancare:) Nu revolutionam inca arta moderna dar nu suntem departe:))

marți, 27 martie 2012

O jucarie noua, pentru toata familia.

Tata si-a luat o jucarie noua, un longboard. L-a primit prin curier sambata, cat era la Bunicii Buf in vizita. A despachetat scandura cu roti si de atunci a devenit distractia piticului. S-a urcat pe ea, a impins, a tras, s-a plimbat, a cercetat rotile si suruburile sa vedem, e buna de ceva. Dupa ce am terminat cu "controlul calitatii" si pentru a-i demonstra domnului ca nu am aruncat banii pe prostii, am coborat sa ne plimbam impreuna. A fost foarte incatat(din pacate asta nu am cum sa va arat) si s-a prins imediat ca trebuie sa dam din picioare pentru a ne misca astfel incat Tata il tinea de manute si el tropaia in fata lui pe placa. E bine, tata e foarte incantat. E cum s-ar spune "baiatul lui tata"! La anul mergem in parc sa ne dam impreuna, fiecare cu placa lui:)

Un dj set pe olita

Din seria "iar i-am facut copilului poze pe olita", in aceasta dimineata ne-am jucat cu discurile ( unele sunt cd-uri, altele dvd-uri si pentru a nu confuza pe domnul le spunem generic "discurile"). Parea un dj care se pregatea de traba, se uita la discuri si le sorta, nu m-am prins care era criteriul de baza dar unele trebuiau sa stea in dreapta, unele in stanga si unele in fata. Nu te pui cu inspiratia artistului! Ii lipseau castile dar rezolva tata asta. Aaaa, si in pauzele dintre mix-uri ma mai joc cu o masinuta, stiti voi, sa mai treaca timpul.

marți, 20 martie 2012

Sesiuni foto, pe olita

In general, tata copilului face multe poze atunci cand micul domn sta pe olita. De ce? Pentru ca este unul dintre putinele momente in care sta linistit, intr-un sigur loc, mai mult de 30 de secunde. Iaca rezultatul:

vineri, 16 martie 2012

Stai, ca m-am prins!

Sunt din cale-afara de fericit cand vad ca ghemotocul meu cu ochi de ciocolata invata lucruri fara ca altcineva sa ii arate cum si in ce fel se face. Le " prinde din zbor". Face asta de mult si din multa curiozitate. A invatat sa stinga si sa aprinda televizorul de la buton ( a renuntat intre timp si asta ne bucura nespus), se ridica pe varfuri si, atarnat de birou, da click la mouse dar cea mai noua chestiune este apasatul pe butonul de la pix. Nu i-a aratat nimeni cum si in ce scop se face acest lucru. A studiat el, pe ascuns si la un moment dat, clic!, cu degetul lui gras. Faptul ca a stiut sa apese pe un buton nu m-a dat pe spate. Faptul ca stie ca atunci cand mina este afara, pixul scrie si cand nu, nu are sens sa te obosesti a fost impresionant (trebuie sa ma intelegeti, sunt tatal lui, sunt destul de usor de impresionat :)). Ghemotocul nostru ne uimeste in fiecare zi.