First Christmas list

Context: Am facut celebra și mizerabila eneterocolită virală, acum vreo două săptămâni. Toți! În ordinea numerelor de pe tricou: Alex, care zicea că i-a căzut ceva greu; la două zile, Andrei, pe urmă eu. Noi, cei mari, ne-am revenit repede, în două zile (mai ales că n-am prea avut de-ales). Cu Andrei a fost cu cântec: spital, deshidratare severă, perfuzii, suspiciune de Rotavirus, analize, tratament, regim, tot tacâmul. Oribil! Evident, a slăbit mult (vreo 800 de grame, din totalul de 10.800...), a refuzat să mănânce, a fost super-apatic, super-mârâit, a-nvățat cuvântul "bațe!"(în brațe) și l-a repetat obsesiv, până ce am ajuns să-l cărăm dintr-o cameră în cealaltă numai în brațe... Copilul nostru nu e vreun pasionat de mâncare (sau de somn, for that matter) din fire, e sub greutate de când avea 3 săptămâni, așa că nu-i greu să ne imaginăm ce minunat a fost să-l hrănim în aceste zile... Refuza orice, din principiu. Sau cerea ceva de mâncare, plin de entuziasm și, după două lingurițe începea să se smiorcăie: "Ata...! Ata..." (alta, cu sensul de altceva de mâncare). Desigur, după ce primea "ata", istoria se repeta. Și ne-am distrat așa mai bine de o săptămână, până ce am ajuns la capătul răbdării și-am decretat că schimbăm foaia: Iată, asta avem de mâncare, dacă vrei bine, dacă nu, ne mai vedem la masa următoare. Panică, istericale și crize, mai ales că se obișnuise cu rugăminți și măcar trei variante de mâncare la aceeași masă, cât a fost bolnav... Dar, pentru că e băiat isteț, s-a prins repede și a-nceput să mănânce. Mult mai bine decât înainte de a fi bolnav, minune! Și nu prea s-a mai oprit!

Azi: Dimineață a mâncat tartină cu cremă de brânză, apoi vreo trei biscuiți. La gustare, portocală, iar la prânz o porție mare de ciorbiță. N-a vrut să doarmă la prânz, i-am dat paste pe la 15.30, le-a terminat și a cerut "papa". Vrei migdale, mama? "Da, mi!". Și a mâncat vreo 10-15 migdale, de nu se mai oprea. Booon! Pe la 18.30 zic să-i dau un fel de early dinner, ca până la 20 să-l culc. Mânca iaurt cu cereale, dintr-o cană de la Milka, cu sania lui Moș Crăciun trasă de reni. Îmi arată renii: "Muuuuu!" Nu sunt văcuțe, mama, sunt renii lui Moș Crăciun. Ei trag sania Moșului prin zăpadă. Uite, aici e sania, aici e Moșul, care vine la noi de Crăciun, când afară e frig și zăpadă și ne-aduce cadouri sub brad. Tu ce cadou vrei să-ți aducă Moș Crăciun? "Papa!", vine răspunsul prompt. Mâncare, mama?! Ăsta e cadoul pe care-l vrei tu?!? "Da!" Păi, ce mâncare să-ți aducă Moșul, Andrei? "Pate! (paste) Ai! (iaurt) Șașou! (șalău)", toate rostite exact așa: apăsat, imperativ, cu pauză între ele. Mama, dar nu vrei mai bine jucării? Poate niște mașini...? "Papa! Bigiki! (brânzică) Coco! (popcorn) Mi! (migdale)" Bine, mama. Când mă-ntâlnesc cu Moș Crăciun o să-i zic să-ți aducă mâncare, dacă zici că nu vrei jucării... "Da! Papa! Go! (mămăligă cu brânză și smântână)"