Andrei desenează de mult, cam de când am început diversificarea alimentelor. Cum mâncatul nu este cel mai fericit mod de a-ti petrece timpul, a trebuit să inventăm multe jocuri și jucării. Desenul a avut intotdeauna succes. Am început cu niște creioane cerate, not-toxice, non-ascuțite dar mai ales non-bune. Chiar și piticului i s-au părut o porcarie. Culorile erau pale și trebuia să insiști destul de mult pentru a avea rezultate vizibile. Când ne-am mai mărit și ne-am convins ca nu își va înfige creionul în ochi, doar așa, "să vedem dacă e interesant", am cumparat creioane colorate normale. Uuu the best! Erau ascultătoare, desenau și mai ales, cu ocazia asta am descoperit și ascuțitoarea. La început a fost sceptic la adresa bucății de metal, dar dupa ce a învatat cuvântul "vâf"(vârf) și sensul sau în lume, a început să își ascută singur creioanele. Nu va speriați, nu reușește, dar simulează perfect. Ia atuta(ascuțitoarea) vâră creionul în ea, întotdeauna cu partea bună, si începe să-l rotească frenetic. Dupa 200(00000) de rotații, îl scoate fericit și mi-l arată: VÂÂÂF! Da tati, are vârf!, mint eu copilul cu nerușinare:))
În ultimul timp, micul artist a intrat în "perioada stele". Când mâncăm, desenem împreună. El desenează ceva, eu îl întreb ce este, ... răspunsul variază:)) De la "cfhbfghnvfghnb", la ceva inteligibil dar nu chiar reprezentat vizual. Apoi îmi spune ce să desenez eu. Din nou, variază, de la buba(duba) la soae(soare) și mai nou te-ee(stele). Ce să deseneze tati? Te-eee! Acum că știm multe cuvinte suntem foarte expliciti : Teaua maee bo, in treducere libera, steaua mare bleu. Ce gasesc fascinant este că desenează și el stele, care sunt o tentativă, nu chiar nereușită, de stea. Dar mai tare decât atât mă miră felul în care alege culorile. Desenăm cu ambele mâini, deci cu doua culori simultan, pe care mi le și spune, acum că le-a învățat pe nume. Asocierile sunt de genul: maro și galben, roz și roșu, albastru și bleu, roșu și verde, verde și maro... sa ne întelegem, noi eram încântați că mănâncă atunci când desenează, nu prea ne-am batut capul cu asocieri si teoria culorii, dar ce să vezi, s-a descurcat singur.
Piticul promite! Speranța mea să ajungă fotbalist pentru a plăti creditul la casă se naruie pe zi ce trece... Ce bine!:))
 |
| Desenez și mai am și dinți. Pachet complet. |
 |
| Da, în dreapta pozei este steaua piticului:)) |
 |
| Artiștii și toanele lor |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu