Ma gandeam la un moment dat cât de diferită va fi copilăria mea de cea a lui Andrei. Statul la coadă împreună cu adulții, cutiile de creveți frumos aranjate din magazinul alimentar, caramelele a căror ambalaj nu se îndepărta decât la contactul cu saliva, bomboanele cip, serile frumoase în care bunica îmi făcea baie cu ibricul sau cum ne uitam seara pe geam "la televizorul de afară" când se tăia curentul... Stai puțin! De duminică inclusiv nu avem apă caldă, cu o mică pauză luni seara când nu am avut apă deloc. Apoi, ieri, am avut apă de ambele soiuri (petrecere în toată regula) până aseară când "s-a luat curentul" și implicit și apa dar totul s-a rezolvat până astăzi. Avem curent dar apa lipsește cu desăvârșire.
Până la urmă nu cred că o să piardă foarte multe din copilăria mea. La un moment dat, când se vor schimba bordurile, vom juca fotbal in mijlocul străzii pentru că va fi închisă circulația iar internetul oricum nu funcționează dacă nu avem curent.
Falnic viitor...
Daca s-ar repeta pe de-a-ntregul istoria (viata, traiul) ar trebui sa avem curand o "revolutie"... n-ar fi rau, dar, va rog, daca se poate una reala de data asta...
RăspundețiȘtergereUnde mai pui ca momentele de genul asta unesc familia. La propriu. Am descoperit ca e nevoie de doi adulti ca sa speli copilul la fund cu apa din ibric, dupa ce ai incalzit-o pe aragaz, in prealabil (bine ca nu s-au oprit si gazele!). Tot de doi e nevoie ca sa speli storcatorul de fructe - unul il freaca, altul toarna apa... Life is good! :D
RăspundețiȘtergere