Stop-cadre

Alex se întoarce cu Andrei de la cumpărături. Andrei se cațără în patul nostru și începe să sară cu aplomb. Eu, pe hol, vorbesc cu Alex, care patrula prin casă în căutarea cheilor, foarte grăbit:
- Ați reușit să cumpărați tot ce era pe listă?
- Da, am fost chiar și la service.
- Pe bune, frate? întreb uimită. Ce tare ești!
- Pe bune, fa'te?!? se aude și ecoul din dormitor, cu exact aceeași intonație...


O oră mai târziu, la masă, eu și Andrei vorbeam despre avioane și despre cum ele aterizează pe aeroporturi și despre cum o să mergem și noi cu avionul, când o să vină bebe David și or să mai crească ei puțin.
- Poate o să mergem chiar la Paris, mama. Ce zici? Tu știi ce e la Paris? E un turn grozav acolo...
- Tu'nu' Efel!
- Da, mami, așa e. Și mai e și o apă acolo, în Paris, unde putem să ne plimbăm cu barca...
- Șena! (Despre turn l-am învățat noi, despre Sena i-a povestit mama mea)
- Da, mama, se numește Sena. Și știi ce-am mai putea să vedem la Paris?, întreb eu, pregătită să-i povestesc despre Disneyland
- Carla madam, zice copilul, cu "r" aproape perfect.
- Ce, mami?!
- Carla Madam, repetă el, plin de importanță.
- Catedrala Notre Dame, mami?!
- Da, carla madam!
- Dar de unde știi tu de ea, mama?! Cine ți-a zis de catedrala Notre Dame, întreb, complet bulversată.
- Bunica Ica!