Tocmai terminasem baia, eu îl ștergeam în urechi, taică-su încerca să-i monteze pampersul pentru noapte. Andrei dădea din picioare și din mâini, nu stătea o clipă, încercând să ne scape ca să poată sări în pat în voie.
- Faci pișu, vei așezăm a oisă. (O minciună cât casa, tocmai făcuse pipi... În cadă, "a gau'a aia di acolo"!)
- Faci pișu, mama?
- Da, vei a oisă...
- Hai, nu mă-nnebuni! Chiar așa?!
- Seios!
Zece minute mai tarziu, prințul își bea laptele, sprijinit de mine. La un moment dat se oprește și zice ceva absolut neinteligibil.
- Ce spui, mama?
- .../'./@* pitoanele.*/?*
- Nu înțeleg, mama, repetă-mi, te rog...
- ...tati Aiec... pitoanele...
- Pistoanele, mama...?!? (nu vă șocați, copilul chiar știe câte ceva despre pistoane, carburatoare și alte chestii băiețești. A trebuit să-i povestim, pentru că e mare fan Cars și mașini, în general.)
- Da! Să câte tati... u'de... pitoanele... Noi ne uităm siderați unii la alții, mai săpăm după detalii cu câteva întrebări ajutătoare și, într-un final, îmi pică fisa:
- Să-ți cânte tati cu pistoalele, mama?! Cu haiducii?
- Da, răspunde piciul fericit, așa că tati se execută și restul serii s-a derulat pe "Amintire cu haiduci", cântat de noi pe două voci, ceea ce n-am mai făcut de hăăăt, tare mult timp. Cred că de-asta ne-a și surprins atât de tare cererea lui Andrei, n-aș fi crezut că-și amintește. Și-ncă cum! Știe și versurile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu