days of our life: Tânărul din Tineretului

Duminică a fost "zi de pisici". Adică am stat toți trei, chiar patru pe alocuri, mai toată ziua împreună. Am vrut sa mergem la zoo, dar Andrei a dormit la prânz mai mult decât am preconizat (asta ne bucură, nu mai batem planuri în cuie de ceva timp) astfel încât am ajuns în Parcul Tineretului. Chiar dacă este destul de aproape de casă, a fost prima dată cand am ajuns acolo cu copilul, noi obișnuind să mergem în Carol.

Mi-a adus aminte de ieșirea din primăvară din Carol. Răcoare afară, parcul aproape gol, noi trei (Chiftea a trebuit să rămână acasă pentru că nu este o perioadă foarte bună pentru el, ce să spun, se îndrăgostește repede).

Am stat în căruț aproape 10 minute ceea ce poate fi considerat un record pentru ultima perioadă, după care am mărșăluit tot timpul.

Încălzirea ne-am făcut-o într-un loc de joacă foarte drăguț, dar pustiu. În ultimul timp Andrei este foarte sociabil și îi place să se ducă la, sau mai ales peste alți copii din locurile de joacă.

Cu acestă ocazie am inaugurat și hamul pe care nu l-am mai folosit până acum. Între noi fie vorba, la înălțimea mea, nu este nicio afacere, pentru că tot cocoșat trebuie să stau. Singurul avantaj este că îi dă piciului încredere în capacitățile sale de deplasare, independent de mâinile noastre de care se susține de obicei.

După încălzire am trecut la activitatea propriuzisă. Astăzi sportul ales a fost maratonul. Am mers aproape toată aleea principală (doar dus), el foarte hotărât, noi mai "în vârstă", cu schimbul. Eu și cu Mami am mai încercat să-l luăm în brațe, poate a obosit băiatul, dar chestia asta aducea un val de proteste mai ceva ca în Grecia, astfel încât mersul a fost aproape continuu. Ne-am oprit doar pentru că un dog german a stârnit un stol de ciori și acest lucru ne-a atras atenția definitiv și irevocabil. În ultimul timp Andrei este fascinat de păsări, de toate dimensiunile și culorile, le urmărește foarte atent, mai ales în zbor. Dacă le prinde de la decolare este și mai fericit și le încurajează cu chiote.

După maratonit și păsărit ne-am întors acasă. Era atât de obosit fizic încât nici măcar nu ne-a udat din cap până-n picioare la baie și odată pus în pătuț a adormit în 30 de secunde. Nici noi nu am rezistat cu mult mai mult.

Așa ne-am jucat...