Sâmbătă dimineața, zi de weekend obișnuită, în familie. Io gospodăream prin bucătărie, în timp ce băieții stăteau de povești, la Andrei în cameră. Ei, și cum mestecam într-o oală, mă opresc și ascult, siderată... un cântecel! Cei care-l știu bine pe Alex își vor imagina destul de ușor comicul fazei. Pentru ceilalți, imaginați-vă un tip de peste 1.90 m, genul artist, acum serios, ex teenager rebel cu prea multe cauze (una dintre ele fiind comunismul, na!), cu niște găuri gigantice în urechi și alte semne ale tinereților zbuciumate... Ei bine, acest personaj îi făcuse un fel de imn fiului său de nici 4 luni, pe melodia din Motanul Dănilă (cam asta pățești dacă asculți toată ziua Itsy Bitsy FM) și i-l fredona în cuvinte stâlcite, genul baby talk. Iar cântecelul suna cam așa:
Sunt Luptătorul Gușilă,
Cel mai puternic din sat
Mă lupt chiar și c-o șinșilă
Dacă trebuie neapărat!
O trag și de coadă,
O mușc de urechi
Îi dau un șut în fund (?!?)
Apoi, pot să plec...
Sunt Luptătorul Gușilă
Eu sunt Spartanul gușat!
Mda, meseria de părinte nu-i deloc ușoară...
eu sper ca faceti un album separat cu toate posterele astea... sau si mai bine, zic ca ar trebui printate A2 si lipite in camera vedetei... mult prea tare!
RăspundețiȘtergere